duminică, 30 octombrie 2011

Libertatea de a fi autonom

"...autonomie înseamnă, înainte de toate libertate, certitudinea că ești bine înfipt în realitate, în viață, iar nu în spectre sau dogme." (Mircea Eliade)
Pe parcursul timpului, termenul de autonomie a fost pus în relație cu noțiuni diverse, unele imprecis și vag definite, precum: libertate, alegere, decizie, independență, condiționare, cauză, motivație, determinare, raționalitate, responsabilitate, control, voință, scop, sine.

Sunt autonom, pot face orice doresc, sunt propriul meu stăpân. Am libertate de mișcare, de exprimare, pot să mă deplasez oriunde și oricând … am libertatea de a trăi așa cum simt… Oare așa este? Chiar și autonomi fiind, nu trebuie să ne supunem totuși anumitor reguli?

„O persoană care îşi manifestă autonomia este deseori percepută drept revoltată sau nonconformistă. A fi autonom nu înseamnă însă a fi rebel, ci presupune a avea capacitatea de a şti, de a simţi, de a vrea şi de a putea să facă propriile alegeri, astfel încât să-i fie bine. Mai înseamnă a ne asuma ceea ce facem, a fi responsabili faţă de noi şi faţă de ceilalţi, a prelucra ceea ce vine din afara noastră şi nu a lua de-a gata.”

Sunt autonom, regulile jocului le fac eu, jocul îl pornesc și îl opresc tot eu. Eu joc jocul… dar cu cine, cu ce preț? Sunt autonom este echivalent cu a fi singur? Încrederea în sine, în muncă, auto-guvernarea sub toate aspectele, capacitatea de a lua decizii nefiind influențat de alții, caracteristici ale autonomiei, nu duc cumva la separatism, la izolare?


“A fi autonom înseamnă să rupi legăturile care te fac dependent, înseamnă să găseşti timp pentru a te întreba ce este cu adevărat important pentru tine, să fii capabil de a spune ceea ce gândeşti şi de a-ţi susţine punctul de vedere. Să ştii să spui da sau nu, în funcţie de ceea ce îţi doreşti. Prin autonomie îţi exprimi deschis ceea ce simţi: gânduri, emoţii, alegeri, decizii. Să te faci respectat, să respingi o impoliteţe, o vorbă care te răneşte, înseamnă să scoţi în evidenţă ceea ce îţi doreşti, dar ţinând cont de ceea ce doresc şi simt cei din jurul tău.”

Sunt autonom, am abilitatea de a gândi, a simți, a lua decizii și a acționa de unul singur? Am capacitatea individuală de a înțelege, prin prisma valorilor proprii, opțiunile relevante și consecințele unei decizii sau sarcini particulare? Am libertatea de a-mi aranja viața în concordanță cu propriile dorințe și valori?

“Autonomia personală este o trăsătură a personalității care constă, pe de o parte, în capacitatea de autodeterminare, în abilitatea de a lua singur decizii cu privire la propria viață și în capacitatea de a duce la îndeplinire aceste decizii, prin inițierea, organizarea și revizuirea acțiunilor proprii fără a fi controlat de forțe externe, evaluând opțiunile existente și luând în considerare propriile interese, nevoi și valori, iar pe de altă parte, în sentimentul pe care îl are persoana că dispune atât de abilitatea de a face alegeri cu privire la direcția acțiunilor sale, cât și de libertatea de a duce la îndeplinire aceste alegeri.”

Ei, ce e asta? Gata cu controversele! Sunt autonomă și hotărăsc singură ce doresc… am hotărât să nu am mașină… dependența de tot ce înseamnă întreținere m-a făcut să renunț la ideea de a avea o mașină. Am și soluția: AUTONOM. La orice oră pot închiria orice mașină îmi doresc…fără să depind de service, cauciucuri de iarnă, rovignetă sau taxă auto. Cu un “management autonom” așa cum declara d-nul Marius Ștefan, general manager AUTONOM, bazat însă pe respect, firma a reușit să se impună pe piața de profil devenind numărul unu din țară. Acum sunt autonomi ca și mine!

Nu suntem singuri, dar deținem controlul!


Autonomia personală constă în capacitatea de a controla propria viață sau afacere împreună cu sentimentul că există posibilitatea de a exercita acest control.

Articolul pe care tocmai l-aţi citit reprezintă etapa 14 din concursul SuperBlog 2011.

vineri, 28 octombrie 2011

NH Hoteles - simbolul unui turism de calitate la standarde ecologice unice

Treziți într-o lume mai bună, orice zi este un nou şi unic "Big Bang" al restului vieţii noastre...

“...pânza de păianjen se întindea ca o foaie de cort în bătaia vântului. O picătură de ploaie, perlă strălucitoare, tremura suspendată în ţesătura fină a tarantulei ce stătea la pândă într-un colţ întunecos, sub o frunză de palmier. Soarele puternic usca şi ultimele urme ale ploii ce se oprise de numai câteva minute.

Şuvoiul de apă se prăvălise din ceruri asupra naturii oprindu-se aşa cum începuse...brusc! Tarantula începea să se agite. Un imens fluture albastru se prinsese în înşelătoarea pânză. Instinctul mă îndemna să opresc firescul! Soarta acelui fluture al cerului nu semăna oare cu viaţa mea? Stă oare cineva şi îmi urmăreşte şi mie viaţa, gata să intervină, aşa cum urmăream eu zbaterea zadarnică a fragilei vieţuitoare? Oare există, în subconştient, ceva care ne conduce paşii, hotărând pentru noi drumul ireversibil al vieţii? Probabil suntem cu toții nişte fluturi albaştri purtaţi de adierea sorţii pe căi dinainte stabilite, zbătându-ne în fiecare moment, trezindu-ne în fiecare dimineață într-o lume mai bună."


Totul începuse cu voucher-ul câștigat la concursul “Să ne trezim într-o lume mai bună”, organizat de lanțul hotelier NH Hotels. Aveam de ales o destinație din 25 de țări din Europa, America sau Africa, în unul din cele 400 de hoteluri (însumând 59.847 locuri) aparținând NH Hotels. Prevăzătoare, m-am interesat cine sunt și ce reprezintă pe piața hotelieră firma organizatoare.

NH Hoteles (Navarra Hoteles SA) este un lanţ hotelier spaniol, situat pe locul trei în Europa pe segmentul business, cu sediul central în Madrid. Listat la Bursa de Valori din Madrid și pe New York Stock Exchange (OTC Market), grupul este prezent în România cu 2 hoteluri de 4 stele, la București și Timișoara. Renumele a fost câștigat din dorința de a obține satisfacția clienților prin calitate și inovare continuă. Unităţile NH Hoteles aplică tehnologii state-of-the-art oferind astfel cele mai bune condiții și asistenţă în domeniul comunicaţiilor, business-ului şi divertismentului. Colaborând cu restaurante celebre, ca Ferran Adria şi Paco Roncero, NH Hoteles a creat spaţii unice, cum ar fi "Nhube", "Fast Good" şi "Estado Puro", care îți creează o senzație de confort maxim.

Sub sloganul “Wake up to a better world” NH Hoteles reunește actiuni și campanii comunicând întregii lumi preocuparea pentru un mediu înconjurător ecologic și sănătos.

Exemple:
- acțiunea din 27.03.2011, când NH a dezactivat luminile de pe faţadele a 289 de unităţi timp de o oră, cu ocazia aniversarii Orei Pământului economisindu-se astfel peste 1.277.088 de waţi;
- crearea propriul brand cosmetic "Agua de la Tierra", constând în truse de toaletă ecologice, degradabile în maxim 7 ani;
- primul lanț hotelier din Europa care a instalat puncte de încărcare pentru mașinile electrice (44 de puncte în 36 de orașe europene)

- în unitățile NH, prin tehnologii de ultimă oră, este redus consumul de apă și se administrează cât mai eficient resursele naturale, inclusiv utilizarea de surse de iluminat ecologice
- programul de loialitate NH World permite câștigul de credite. Cu cât stai mai mult în hotelurile NH, cu atât câștigi mai multe credite pe care ulterior le poți folosi pentru orice serviciu în cadrul NH. Se poate câștiga cel puţin 3% din factura totală. Rămâi mai mult, câştigi mai mult!


Având în vedere toate aceste aspecte ale serviciilor și condițiilor de cazare, m-am hotărât: destinația va fi hotelul de 5 stele din Venezuela, Hesperia Isla Margarita. Visul de a vedea Marea Caraibelor devenea realitate.


La numai 35 minute de aeroportul Insulei Margarita, înconjurat de un parc natural, Hesperia oferă panoramă de vis spre nisipurile albe ale plajei unei mări înspumate cu ape liniștite și cristaline, de un verde inimaginabil. Cele 312 camere oferă tot confortul cerut de cel mai exigent turist, iar personalul de peste 300 de profesioniști îți oferă în orice moment toate serviciile de care ai nevoie (catering, servicii de traducere, tehnologie audiovizuală, informații, etc).

Oaspeţii hotelului se pot relaxa cu spa, tenis, fitness, golf şi, desigur, stând la soare pe plajă. Restaurantul, de o eleganță rafinată oferă, într-o ambianță romantică, de la meniul venezuelean până la cel internațional, toată gama de produse dorite.



"Lupta inutilă a fluturelui se terminase odată cu scuturarea stropului de apă pe nisipul fierbinte, dispărând şi el în neantul gălbui al nisipului. Vântul călduţ dinspre mare împrăştie rapid şi urma de umezeală rămasă după potopul ce abia trecuse. Mi-am ridicat privirea… Marea Caraibelor îşi continua rostogolirea infinită a valurilor cu spuma albă, sclipitoare, în care se reflecta albastrul nesfârşit al cerului."

Sejurul oferit de NH Hoteles se termina și el, însă acum știam: paradisul există!


Acest articol reprezintă proba 13 a concursului Superblog 2011.

miercuri, 26 octombrie 2011

Lumea copiilor

Astfel s-ar numi rubrica pe care o propun spre realizare la Radio Lynx, unicul post privat radio-vizual interactiv din mediul online romanesc. Fără a transforma postul de radio în loc de joacă, o emisiune în care copiii au un cuvânt de spus cred că ar fi cel puţin distractivă. De multe ori copiii simt că adulţii nu îi iau în serios, nu ţin cont de ceea ce spun, nu sunt ascultaţi. Însă nu de puţine ori copiii au dreptate prin naivele lor justificări.

De aceea, propun o emisiune în care protagonişti să fie copii între 8 şi 13 ani. Temele le vor alege chiar ei, împreună cu ascultătorii. Lucrez în învăţământ de mulţi ani şi am observat că, atât la şcoală, cât şi acasă, copiii nu sunt lăsaţi să-şi expună toate ideile care le trec prin cap. La şcoală, în ore, li se spune să tacă, acasă părinţii sunt mereu grăbiţi, ocupaţi sau chiar absenţi din viaţa lor, iar bunicii nu înţeleg.

Nenumărate idei ingenioase de abordare a lecţiilor mi-au venit direct de la ei. Au o exprimare simplistă, dar foarte logică de a găsi rezolvări la diferite probleme, chiar în ceea ce-i priveşte pe cei mari. Poate pentru că văd situaţiile detaşat, dezinteresat. Sigur că, atunci când vor ei să obţină ceva sunt „mici speculanţi”.

Aşadar, propun o emisiune în care să fiu ghidul unor discuţii împreună cu 3-6 copii, să abordăm subiecte legate de viaţa lor, de preocupările lor. Ascultătorii, fie ei adulţi, adolescenţi sau mai mici, vor putea adresa întrebări legate de tema emisiunii, iar invitaţii mei, la modul cel mai serios, vor găsi soluţii de rezolvare, sau cel puţin vor putea da sfaturi.

Spre exemplu, una dintre temele rubricii ar putea fi „Viitorii bloggeri de succes”, ocazie cu care putem discuta despre pasiunea majorităţii copiilor, internetul şi modalităţile de utilizare în mod constructiv, cum ar fi crearea unui blog ori site prin care pot învăţa să se exprime liber, să transmită informaţii sau să descopere domenii noi, care pot deveni viitoare pasiuni.

Fiind un post interactiv, cu asemenea invitaţi sunt sigură că nimeni nu se va plictisi, doar copiii sunt mereu surprinzători, spontani şi creativi. Poate prin discuţii libere, în care micuţii sunt puşi în situaţia concretă de a da soluţii şi idei altora, reuşim să schimbăm puţin optica de a privi actuala generaţie ca fiind decăzută, dezinteresată sau indecentă uneori. Ne pot da de gândit afirmaţiile copiilor, pentru că, la urma urmei ei învaţă şi reţin ceea ce văd la noi, adulţii.


Consider că o astfel de emisiune numită "Lumea copiilor" i-ar face pe cei care sunt părinţi sau profesori mai atenţi cu copiii, respectiv elevii lor. Şi când spun atenţi nu mă refer la a-i hrăni, a-i îmbrăca sau a le rezolva o problemă la matematică, ci a-i asculta opiniile şi dorinţele în cel mai mic detaliu.

Mi-aş dori să pot schimba viziunea despre şcoala românească, astfel încât toţi copiii să vină la şcoală cu plăcere, fericiţi şi relaxaţi. Iar părinţii să nu mai aibă frustrări şi temeri că micuţul lor nu face faţă la şcoală, pentru că orice copil are talentul lui, trebuie doar descoperit şi îndrumat corespunzător.

“Nu zidurile fac o şcoală, ci sufletele care domnesc într-însa” (Regele Ferdinand).

Articolul este scris pentru SuperBlog 2011, în afara concursului.

marți, 25 octombrie 2011

Quo Vadis, hommo “informaticus”?

Existăm şi evoluăm într-o lume a vitezei, în care toţi oamenii fug de ceva sau după ceva.
Omul modern este creator şi receptor de informaţie, reuşind să ţină legătura cu lumea exterioară și să acţioneze în conformitate cu ea. În termeni cantitativi, "universul informaţional" ar fi totalitatea aspectelor informaţionale. Perceput în sintagmă este explorat doar de patru decenii. Este natural ca formulările ce ţintesc caracterizarea lui să aibă "mai puțină logică" decât formulările referitoare la alte tipuri de universuri, explorate de mai mult timp.

Deloc întâmplător, sociologii denumesc astazi "societatea informatizată" ceea ce nu cu mulți ani în urmă numeau "societatea post-industrială". Toate zonele importante ale vieţii sociale, de la politic, economic, servicii, la ştiință, cultură, educaţie sunt puternic marcate și condiţionate de ofensiva informaţiei.

Se poate observa că în societatea contemporană rețelele de calculatoare, în particular Internet-ul, au un rol esențial în globalizarea proceselor de comunicare. Industria calculatoarelor, atât din punctul de vedere al tehnologiei hard, cât și soft, este domeniul care a evoluat cel mai dinamic în secolul nostru. Acest progres spectaculos este evident, gândindu-ne că acum 40 de ani un sistem de calcul, de dimensiuni considerabile, nu avea nici pe departe performanţele calculatoarelor de astăzi, la un raport de dimensiune de aproximativ 1/104. Viteza de lucru a procesoarelor a evoluat și ea, aproximativ cu un factor de 10 la fiecare deceniu, ajungându-se în prezent la un procesor cu o frecvență de 8,4 GHz.


Este fantastic însă că atât un procesor, cât și corpul uman, dominat de creier, sunt formate din aceleaşi molecule. Din această “magie” a moleculelor, din nenumăratele lor combinații, este compusă viața noastră ca indivizi și ca univers. Structura lor conţine un număr fix de atomi: 92 de atomi pentru o lume. Cine ar putea crede că la baza întregii lumi de o enormă complexitate, se află mai puţin de 100 de entități elementare? Și totuşi aşa este. Atomii, al caror nume înseamnă “indivizibili” sunt de… 92 de tipuri şi îi găsim în tabelul lui Mendeleev. Există și atomi cu “adrese” dincolo de numarul 92, dar ei nu sunt stabili. Pot fi fabricați sau chiar detectați în stare naturală, dar se dezintegrează într-un timp mai lung sau mai scurt. Din aceşti atomi, omul, fiinţa superioară, a construit esența mileniului: calculatorul. Suntem într-o continuă cursă de dezvoltare a componentelor și performanţelor lui, bazată pe o perpetuă dependență de timp, devenind “sclavii” vitezei cu care evoluează acești “copii” ai gândirii noastre.


Domeniile de aplicabilitate au devenit atât de diverse, încălcându-ne aproape total intimitatea și cotidianul încât, prin simpla noastră gândire, am transformat viața de zi cu zi într-o adevărată luptă pentru existenţă. Aceiaşi 92 de atomi au “tras linia” dependenței de viteză și a adaptabilităţii la un nivel din ce în ce mai mare al tehnologiei și informaţiei. Ai de ales: ori te adaptezi și te integrezi ținând pasul cu această ameţitoare viteză de dezvoltare, ori dispari ca individ, ca parte a acestui univers înrobit tehnicii și te retragi într-un univers paralel. Oricum, dacă alegerea nu-ţi aparține, ea va aparține societății, rezultatul fiind acelaşi. Deci întrebarea nu este dacă noi putem ţine pasul cu acest mileniu ci dacă ne putem adapta lui.

Răspunsul e simplu, dezvoltarea tehnologică pornită de noi, este într-o continuă evoluție, astfel încât până și gadgeturile rezultate au ajuns să ne conducă viaţa de zi cu zi, transformându-ne în nişte dependenţi docili ai "societății informatizate", în fapt al propriilor idei și realizări, astfel încât până și alegerea unei variante asupra propriei soarte o lăsăm tot în grija gadget-urilor din dotare.


Miniaturizarea progresivă, “reţete” și gadget-uri inspirate din genetică şi din structura şi funcţionarea creierului, Nano Computer-ul şi Quantum Computer-ul ne bat deja la uşă.

Un lucru e sigur: toate aceste “facilități” tehnologice ale vieţii noastre ne-au permis şi o vor face cu siguranţă şi în viitor, să ne preocupăm de alte atâtea necunoscute care aşteaptă răspuns.


Această disertaţie reprezintă etapa 12 a concursului SuperBlog 2011.

AMD DUAL – Tehnologia Breathless

Liniştea camerei celor doi prieteni era perturbată doar de click-urile tastaturilor şi a mouse-urilor. Unul dintre ei începu, la un moment dat, să tragă cu ochiul la “munca” tovarăşului de “suferinţă”.
- Apăi măi Vasi, a ta-i mai rapidă!
- Dacă zici tu, măi Gyuri, aşe o fi!
Mai trec câteva minute bune … aceeaşi activitate…
- Măi Vasi… a ta se vede mai bine!
- Aşe o fi Gyuri, tu ştii mai bine!
Încă o oră de “muncă”...Răbdarea şi curiozitatea lui Gyuri ating cote maxime:
- Amu e clar! A ta-i mai țapănă...aşe nu mai mere! Io mă strofoc aci mai mult decât tine și tu eşti primul tot timpul. Ceva nu-i în regulă, tu ciolești pe undeva...

Calm şi impasibil, Vasi pune mouse-ul deoparte, îşi scoate ochelarii, muşcă pofticios dintr-o bucată de şoric şi încet se întoarce către şogoru’ Gyuri:
- Apăi măi Gyuri, ceva tăt este. No...io folosesc mai nou tehnologia AMD Radeon™ Dual Graphics. După cum văd că ţi se lungește mustaţa, nu înţelegi nimic. No amu, fii atent aci: noua platformă AMD A foloseşte cel mai nou socket FM1 împreună cu un chipset din seria AMD A ‘Hudson’ împreună cu cele mai noi APU construite cu tehnologie de 32nm, primele Accelerated Processing Units din lume ce combină un procesor grafic de mare performanţă compatibil cu DX11 împreună cu un CPU quad-core pe aceeaşi pastilă de siliciu. Utilizatorii pot overclock-a APU-urile din seria A de la AMD pentru a obţine îmbunătăţiri de performanţă faţă de setările standard, obţinând astfel scoruri în 3DMark Vantage (setări Performance) de peste 6000 de puncte.


Tehnologia AMD Radeon™ Dual Graphics permite utilizatorilor: să crească performanţele grafice 3D prin adăugarea la sistem a unei plăci video suplimentare din seria AMD Radeon™ HD 6000 și să se bucure de mai multe cadre pe secundă în cele mai noi jocuri ale momentului, folosind atât puterea de procesare a graficii onboard cât şi a celei dedicate. De-aia maşina mea era mai rapidă, iar grafica mult mai clară.


Cei de la AMD (Advanced Micro Devices) au lansat noua familie de procesoare Fusion, care integrează în spaţiul aceluiaşi chip funcţionalitatea oferită de placa video, chipset-ul plăcii de bază şi procesor multi-core.

Noua serie de procesoare AMD A-Series APU (accelerated processing unit) permite o experienţă vizuală captivantă pentru jocuri și clipuri video HD excepţionale. APU sunt următoarea generație de procesoare ce au în componență atât CPU (central processing unit) cât și GPU (graphics processing unit).

Procesoarele din familia Fusion sunt clasificate în trei categorii, respectiv seria A de procesoare, cu modele quad-core adresate sistemelor notebook și desktop performante, reprezentată de procesoarele: AMD Vision A4 (dual-core), AMD Vision A6 (quad-core), AMD Vision A8 (quad-core + dual-graphics):


Odată cu lansarea plăcii grafice AMD Radeon 6990M şi a recent lansatei serii de procesoare accelerate AMD A-Series (APU), AMD ridică nivelul performanţelor grafice pentru o gamă largă de laptopuri şi segmente de preţ, totodată îmbunătăţind experienţa utilizatorilor prin tehnologii cum sunt AMD CrossFireX şi Dual Graphics (utilizând o combinaţie de plăci grafice AMD Radeon sau o placă grafică AMD Radeon şi un APU AMD). Tehnologia AMD CrossFireX combină puterea a două procesoare grafice pentru a livra performanţe îmbunătăţite şi a permite gamerilor să utilizeze rezoluţii ridicate.



Gyuri se uită lung la Vasi. Impasibil muşcă și el din bucata de şoric și, înainte să-şi reia “activitatea”, zice calm:
- No bine, mă Vasi... Dacă tu zici, aşe o fi... că tu ştii mai bine! Musai să-mi pun şi io, să fie şi a mea așa țapănă ca a ta!
- A, şi-am uitat a-ţi zice...Cei de la AMD au intrat în Cartea Recordurilor atingând cu procesorul octa-core Bulldozer FX, prin overclocking, uimitoarea frecvență de 8,429 GHz.


Acest articol este parte integrantă a concursului SuperBlog 2011.

duminică, 23 octombrie 2011

ASUS – alegerea prin inovaţie

Viitorul e mult mai aproape cu tabletele ASUS Eee Pad Slider şi ASUS Eee Pad Transformer
“Ca să cunoşti lumea, cineva trebuie s-o construiască!” Cesare Pavese (1908-1950)

Curiozitatea lumii e stârnită de zeci de ani de o întrebare fără răspuns: “Ce a fost prima dată? Oul sau găina?” Am încercat să aflu acest lucru în domeniul tabletelor PC. Rezultatul incontestabil este că “oul” conduce detaşat. Denumirea generică de “tabletă” apare pentru prima dată în Biblie, fiind menţionate două seturi: primul inscripţionat de Dumnezeu şi spart de Moise, iar al doilea set inscripţionat de Moise şi rescris de către Dumnezeu.

Conceptul modern de dispozitiv electric bazat pe fluxul de date pe un display plat a existat încă din secolul al XIX-lea. În 1888 este acordat lui Elisha Gray patentul de invenţie pentru prima tabletă electronică folosită pentru scrisul de mână (Teleautograph), iar în 1915 este eliberat patentul pentru primul sistem care recunoaşte caracterele scrisului de mână prin analiza mişcărilor mâinii.

“Găina” apare în anii 1960-1970 când Alan Kay introduce primul concept al unei tablete computer. În lucrarea “Un computer personal pentru copii de toate vârstele” (august 1972) descrie principiile de construcție şi funcţionare a DynaBook. Ideile care au stat la baza software-ului folosit se bazau pe modul în care copiii învaţă și se dezvoltă. Cu toate acestea, primul model funcţional a fost construit abia după 20 de ani.


Era aproape imposibil ca industria cinematografică să nu fi preluat o astfel de idee, producându-se o adevărată avalanşă de filme SF în care tabletelor le sunt atribuite “roluri tehnice” importante: “2001 A Space Odisey” (1968) a fost urmat de „The Tomorrow People” (1973-1979), „Dune (1984)” și vestita serie „Star Treck”.


Să ne imaginăm vârful dezvoltării tabletelor actuale şi anume ASUS Transformer sau Slider în mâna personajelor lui Isaac Asimov din romanul “Fantastic Voyage” (și din filmul regizat de Richard Fleisch în 1966 avându-i ca actori principali pe Stephen Boyd, Raquel Welch, Edmund O'Brien și Donald Pleasence). Romanul prezintă aventura a cinci cercetători miniaturizaţi și introduşi, la bordul unui submarin special, în corpul unui savant pentru a-i îndepărta un anevrism de pe creier, salvându-i acestuia viața.


Dotarea cu extraordinarele tablete Transformer sau Slider a fost mai mult decât benefică. Legătura cu echipa coordonatoare s-a făcut mai uşor prin intermediul camerei web și prin conexiunea wireless. De asemenea, poziția submarinului a putut fi exact determinată cu ajutorul GPS-ului adaptat la “geografia” corpului uman. Echipajul a beneficiat de o bază de date despre corpul uman, putând lua în orice moment legătura cu cercetători din toată lumea, prin intermediul internetului. Punctul culminant al acțiunii este “lupta” dusă de conducătorul misiunii, Charles Grant, în descoperirea sabotorului din echipaj. Cu ajutorul tabletei Transformer conectată la tastatură, pentru o mai rapidă accesare a datelor, totul petrecându-se contra-cronometru, el accesează dosarele tuturor membrilor echipajului precum și tabletele celorlalţi, găsind rapid “intrusul”, scutind astfel echipajul de la un șir de evenimente periculoase.


Autonomia unică de până la 16 ore a tabletelor Asus le detaşează net în faţa competitoarelor. În momentul în care un obstacol le bloca traseul prestabilit, se trecea la alegerea unui alt traseu, cât mai puțin periculos pentru “pacient”. Cu ajutorul tabletelor Asus din dotare, echipajul a reuşit să găsească, pe simulatorul anatomic uman, cel mai sigur şi rapid traseu până la anevrismul cranian.

Îndepărtarea lui s-a făcut cu un laser coordonat prin softul de ultimă oră adaptat sistemului de operare Android 3.2 Honeycomb, misiunea fiind un succes total.


Ce a impus alegerea tabletelor Asus pentu misiune? Platforma performantă nVidia Tegra 2 Dual Core de 1GHz si 1GB RAM; materiale de top ale carcasei tabletei şi a dock-ului; pachetul Polaris Office compatibil cu Microsoft Office; ecran de tip IPS cu unghi mare de vizualizare, rezistent la zgârieturi; tastatura fizică QWERTY pe dock şi touchpad şi, nu în ultimul rând, autonomia de invidiat: 9,5 ore sau 16 ore cu dock.

Aceasta a fost etapa 10 a concursului SuperBlog 2011.

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Cu Aventuria.ro gata oricând de drum şi aventură

Răcoarea înserării şi vântul ce ne bătea din faţă făceau ca dogoarea soarelui de peste zi să dispară în perdeaua fină de stropi ce veneau din prora vaporașului, care ne readucea „cu picioarele pe pământ”. Tulcea! Capătul celor patru zile de aventură și deconectare. Totul se încheia cu urcatul echipamentului pe mașina ce ne aştepta pe digul orașului. În momentul în care am strâns și ultima coardă de asigurare a bagajelor, vraja excursiei se rupse.....


.....Totul începuse cu două săptămâni în urmă, când, “butonând” net-ul, am dat de site-ul Aventuria.ro. Instantaneu adrenalina începu să-mi zvâcnească prin vene. Cu o bază materială de închiriere de peste 50.000 euro și cu peste 3.000 de produse disponibile în magazinul online, Aventuria.ro este cel mai complex centru de închiriere, vânzări echipament sportiv și soluții de transport din România. Întotdeauna, mult visata și planificata “aventură” dunăreano-dobrogeană se termina înainte de a începe din cauza lipsei echipamentului. Prea costisitor pentru o simplă “ieşire” de câteva zile! Acum această problemă era ca şi rezolvată. Tot echipamentul de care aveam nevoie se putea închiria de pe Aventuria.ro. Două săptămâni au trecut pe nesimţite cu planificări, revizuire de trasee, rezervări, contactări de prieteni, analiză meteo, bagaje şi ... iată-ne în ziua mult așteptată, gata de plecare. Pe lângă clasicele bagaje eram dotați, prin intermediul celor de la Aventuria, cu:

- un caiac sit-in dublu
- 2 biciclete MTB
- cutie portbagaj Atlantis 780
- bare transversale şi suport de bicicletă pe cârlig EuroClassic G5

La drum! Plecaţi de cu noapte, dimineaţa ne-a găsit în comuna Greci, punct de plecare în offroad-ul ciclistic, generator de adrenalină dar “storcător” de energie. Traseul planificat prin Parcul Național Munții Măcinului se desfășura pe ruta Greci-Cozluk-Valea lui Jug-Groapa de Aramă-Valea Plopilor-Greci. 16 km de peisaje unice. Acest paradis al biodiversităţii celor mai vechi munţi din România găzduieşte peste 1770 de specii de plante, 181 specii de păsări, 47 specii de mamifere, 1436 specii de insecte, cu peste 900 de specii de fluturi, 11 specii de reptile; 7 specii de amfibieni, reprezentând peste 50% din speciile de floră şi faună ale României! A fost o experienţă ciclistică de neuitat.



Plini de praf şi rupţi de oboseală, noroc cu bicicletele MTB care s-au comportat impecabil, ne-am urcat în mașină cu destinaţia Tulcea. De aici, părăsind maşina și bicicletele, cu caiacul în spate, ne-am urcat pe vaporașul închiriat din timp și care ne-a transportat în lumina unui apus mirific la Mila 23.


Răsăritul soarelui roşu, uriaş, al Deltei, ne găseşte în caiac, vâslind de zor în urma bărcii cu motor a ghidului nostru lipovean. Ne îndreptam spre Pădurea Letea. Alt Parc Național unic. Urmăm traseul, luând-o pe Eracle, până la Lacul Rădăcinos, ieşim în Dunărea Veche–Ceamurlia, vâslim până la canalul Madgearu și tot în lungul canalului până am zărit turla bisericii și acoperișurile de stuf ale caselor din Letea. A urmat un somn adânc al “aventurierilor” de ocazie storşi de energie.


O nouă dimineață în mirifica şi uimitoarea Deltă. Ne deplasăm până la Rezervaţia Letea, cea mai nordică pădure sub-tropicală din Europa. După o frugală masă de prânz pornim, în caiac, spre Sulina. Seara, cu mâinile pline de bășici, zgârieturi și bătături, campăm lângă plajă, aruncându-ne ca niște copii în apa răcoroasă a mării. Un loc unic, în care Dunărea întâlneşte marea, Sulina este una dintre cele mai vechi așezări din România.

Acum, uitându-mă la placa de ieşire din Tulcea îmi reaminteam de unde plecase totul: de la Aventuria. Mulțumită oportunității oferite de ei, un vis devenise realitate: am vizitat cele mai vechi şi cele mai noi forme de relief din România.

Această incursiune a fost scrisă pentru Etapa numărul 9 – SuperBlog 2011.

vineri, 21 octombrie 2011

Ursus Evolution – Cluj 2011

Experienţă inedită

Început de iunie, de vară, de făcut planuri de vacanţă, pe când mi-a căşunat o idee de a mă înscrie ca Ambasador Ursus în cadrul Turneului Ursus Evolution, care urma să se desfăşoare în patru locaţii din ţară: Cluj, Iaşi, Braşov şi Mamaia, unde trupe mai mult sau mai puţin cunoscute urcau pe scenă. Concurenţii aveau de ales o trupă, cea favorită, pentru a o reprezenta şi a o susţine la concerte. Am ales Iris. Nu sunt o fană adevărată, recunosc, dar mi s-a întâmplat să cânt în baie „Floare de Iris” sau „ Strada ta”. După ce am introdus datele am văzut că era necesară şi postarea unui filmuleţ prin care să îmi arăt deosebita simpatie pentru băieţii de la Iris. Am considerat prea complicat, chiar puţin spre penibil, aşa că am lăsat deoparte acţiunea cu pricina, îndreptându-mi privirea spre alte evenimente de pe VinSiEu.ro.

Nu după mult timp, sunt anunţată printr-un e-mail că sunt ambasadoarea Ursus şi voi însoţi celebra trupă Iris prin ţară, cu toate că nu-mi făcusem tema până la capăt. Îmi suna foarte bine, mai ales că nu aveam niciun plan prestabilit de vacanţă. Am început să mă documentez, să fac conspecte referitor la istoricul trupei (şi am avut ce studia, fiindcă băieţii de la Iris cântă de 30 de ani).

Prima întâlnire era în holul unui vestit hotel din Cluj, unde aveau să vină toţi cei cinci ambasadori selectaţi. Mă trezesc decana de vârstă (mă aşteptam), am cunoscut tineri într-adevăr fani ai formaţiilor alese. Urma să fiu filmată spunând de ce am ales Iris şi ce părere am de evoluţia muzicii româneşti. A fost o experienţă inedită deoarece am „muncit”, alături de doi răbdători operatori, câteva ore bune, până când filmările au corespuns aşteptărilor lor. A fost cel puţin distractiv, mai ales partea cu servitul berii, având în vedere că nu agreez acest tip de băutură.

Punctul culminant al evenimentului a fost participarea la cele două concerte. Aveam privilegiul (!?!) de a sta în Golden Circle, mai purtam şi o brăţară galbenă care să justifice staţionarea mea în acel loc. Pentru a nu uita aşa uşor, în acele zile (25, 26 iunie 2011), în Cluj a fost vreme de toamnă, cu ploi reci şi vânt, vreme „tocmai bună” de stat sub cerul liber la spectacol. Urmăream privirile invidioase ale unor puşti care doreau să intre în Golden Circle, iar eu nu ştiam pe unde să ies.



Aveam de stat câte cinci ore timp de două zile, în picioare, la nici cinci metri de boxe foarte puternice. Simţeam în organele interne zgomotul, fiindcă, luându-mă după gusturile mele muzicale, nu o puteam numi muzică (Les Elephants Bizarres, E.M.I.L., Paraziții, Zdob și Zdub, The Mono Jacks, Șuie Paparude, Roa Junnkyard, Grasu XXL).

Iată o mostră de câteva secunde pentru a vă introduce în atmosferă. Sunetul înregistrat are un bâzâit tocmai pentru că eram mult prea aproape de acele monstruozităţi de boxe:



Cei cinci ambasadori eram filmaţi mai tot timpul şi trebuia să se vadă pe faţa noastră cât de bine ne distrăm, cât de încântaţi suntem de evoluţia muzicii româneşti. Să nu fiu rea, am apreciat prestaţia celor de la Cargo şi Iris.

Mă întrebam, la un moment dat, de ce nu văd măcar un prieten, un cunoscut, din atâta mulţime. Uitându-mă în jurul meu, am găsit imediat răspunsul. Eram o intrusă de 40 de ani în mijlocul a sute de adolescenţi dezlănţuiţi.

Am stat în frig, în vânt şi ploaie, am asistat, în opinia mea, la o involuţie a muzicii româneşti, am încercat să dau bine pe sticlă. Tot ce s-a filmat şi ceea ce mie mi se părea grozav, a rămas undeva, într-o arhivă neştiută, nu a fost postat nici măcar pe youtube.

Acele zile m-au rupt, în schimb, de rutina de zi cu zi şi pot spune că zgomotul miilor de watti produs de boxe m-a scuturat într-atât, încât m-a trezit pentru a ţine ritmul cu ceea ce se mai întâmplă prin România secolului XXI. Iar pentru a fi chiar în mijlocul evenimentelor din urbea de pe Someş, pur şi simplu accesez VinSiEu.ro.

joi, 20 octombrie 2011

Yaris – Generația Geniu

...sau... “Îmblânzirea soacrei”
O ploaie rece, măruntă, de toamnă cernea fără întrerupere de aseară. Conform mentalității românești, “un strop de ploaie te face şofer”, oraşul era sufocat. Coloane întregi de mașini, bară la bară, transformau bulevardele în coloane infinite de “patrupezi” cauciucați de vară.


În Toyota mea, un Yaris Sol, aşteptam de 15 minute în parcarea din fața gării sosirea ei, suprema soacră. Venea! Venea să-şi viziteze băiatul și nepoata (pe mine, cantitate neglijabilă, victimă colaterală, mă ignora din start). Până la sosirea personajului, butonam plină de încântare sistemul mutimedia Toyota Touch - sistem inteligent de acces şi control al funcțiilor on-board, cu ecran tactil de 6.1", color. Sistemul de navigaţie și serviciile web nu încetau să-mi satisfacă plăcerea copilărească. Yaris este o maşină de oraş compactă şi ingenioasă. Stilat şi agil, Noul Yaris dispune de o tehnologie accesibilă utilizatorului.



Absorbită de sunetul impecabil al sistemului audio, lăsasem forfota oraşului undeva deoparte, când un bocănit isteric mă trezi la realitate. Venise!

“Deschide, dragă, odată uşa asta că mă înmoi cu totul! Plăteşte hamalul și urcă și tu bagajele astea că sunt ruptă de oboseală!” (normal, că la vagonul de dormit cu care venise, s-o fi stând în picioare...). Aoleo!...o stivă de bagaje trona în mijlocul drumului. Noroc cu programul Optimo al noului Yaris. Exteriorul său având un aspect atât de îngrijit, nici nu te-ai putea gândi că interiorul său e atât de mare, decât atunci când te afli la volanul ei și, în plus, rabatarea scaunelor din spate face ca litrajul portbagajului să crească simţitor.


În timp ce-i “serveam” un uscător de păr cuplat la mufa USB din torpedou (torpedou cu rol de minibar prin sistemul de ventilație pentru păstrarea la rece a alimentelor/băuturilor), am pornit, apăsând butonul “Engine Start/Stop” prin intermediul telecomenzii de acces inteligent. Profitând la maxim de camera video pentru marșarier, am reuşit să mă strecor profesionist din parcarea devenită neîncăpătoare. Observam cu coada ochiului cum soacrei i se lungeşte uşor faţa de uimire. Mâinile-i umblau ca furnicile pe finisajele de clasă, dar mândria-i, incomensurabilă prin definiție, nu o lăsa să scoată nici un cuvânt de laudă.


“Vai, dragă, cu aglomeraţia asta o să ajungem mâine acasă… puteai să iei și tu un taxi să mă aștepți, că aștia știu și se descurcă mai bine cu toate scurtăturile!...”. Am tras brusc de volan intrând pe o străduţă lăturalnică, provocându-i tartorei un scurt icnet de spaimă. “Stai, mamă, liniştită, că prioritatea numărul 1 pentru Toyota este siguranţa: ABS cu distribuţie electronică a forţei de frânare (EBD), sistemele de asistenţă la frânare (BA), de control al stabilităţii (VSC), de control al tracţiunii (TRC) și, nu în ultimul rând, posibilitatea dotării cu până la 9 airbag-uri împreună cu scaunele cu tehnologie de reducere a riscului de traumatism cervical (WIL). Yaris este prima maşină proiectată de Toyota în concordanţă cu noile sale norme de siguranță, mult mai stricte.”

Mi-am întors faţa să nu-mi vadă “rânjetul” de satisfacţie provocat de figura-i mută de uimire şi neştiință, marcată de o gură uitată deschisă.


În compactul Yaris, creat pentru deplasarea în oraş, având o rază de barcaj de doar 4,7 m și ajutată de senzorul de ploaie, într-o ambianță muzicală discretă ce ne izola de infernul exterior, mă strecuram cu o adevărată plăcere pe alei, astfel că în 15 minute eram acasă. Obişnuită cu o Dacie 1310 din dotare, uimirea soacrei atinsese cote maxime... Călcându-şi mândria spuse: ”Bravo, mamă, … aşa maşină, aşa şofer!”. Era de bine. Din partea ei, era lauda maximă. Știam că, din acea zi, nu voi mai fi o “ignorată” ci voi avea locul meu clar în inima ei.

Mulţumesc, Yaris!
De la bord, un articol pentru SuperBlog, etapa numărul 8.

miercuri, 19 octombrie 2011

Borealy – trecut şi prezent

Îmi amintesc anul lansării magazinului online de cadouri în 2007, care nu după mult timp a operat sub brandul Borealy. Atunci (ca şi acum), admiram şi-mi plăcea să „răsfoiesc” site-ul, încărcându-mă cu energie pozitivă privind produsele expuse. În special cadourile de lux îmi luau ochii, pe atunci fiind o simplă bugetară care rămânea cu privitul pe un ecran plat.

Între timp lucrurile s-au schimbat: acele minunate bijuterii, cadouri pentru orice ocazie, le pot admira şi privi din toate unghiurile, mulţumită proiecţiei holografice. Şi ştim cu toţii că un cadou trebuie să fie perfect din orice punct îl priveşti. Tocmai de aceea, această tehnologie de vârf a ajutat Borealy să ne prezinte mult mai explicit oferta. Ai impresia că-l poţi atinge, iar acest fapt te face să-l doreşti mai mult.

Acum, după 20 de ani, iată, sunt o „tânără” pensionară şi nu-mi vine să cred că am fost într-atât de fidelă, pe o perioadă aşa lungă de timp. Dar există o explicaţie: nu renunţi niciodată la ceea ce e frumos, îţi place şi te bine-dispune.

M-a atras diversitatea produselor şi modul de prezentare al lor, la care acum se adaugă multe altele. Cu Borealy nu m-am plictisit pentru că mereu am descoperit ceva nou şi interesant. Spre exemplu, cam de 15 ani încoace, dacă bine îmi aduc aminte, avem opţiunea de îndrumare spre produsul potrivit: nu am de făcut decât să introduc date referitoare la ocazia cu care va fi oferit cadoul, culoarea preferată, eventual piatra norocoasă, vârsta şi chiar funcţia celui căruia oferim cadoul.


Astfel ne va fi sortat produsul potrivit. Poate vă întrebaţi de ce şi funcţia? La început am avut şi eu această nedumerire. Dar ce mult contează să cunoşti acel cod al bunelor maniere în care ni se sugerează ce este recomandat şi ce nu, să oferim drept cadou prietenilor, rudelor, superiorilor sau mai ştiu eu cui dorim! Îmi aduc aminte, prin 2020, ce m-am bucurat când am descoperit pe site „Reguli de oferire şi ambalare a unor cadouri. Am învăţat multe, la vremea respectivă, din conţinutul acestui cod de bună cuviinţă în ceea ce priveşte cadourile. Un cadou trebuie să fie frumos, util, de calitate şi să facă plăcere celui care îl primeşte. Felul în care este ales, ambalat şi oferit dau valoare darului, nu neapărat preţul său.


Secolul XXI, al vitezei, al tehnologiilor de vârf, au făcut din noi, cei care mişunăm toată ziua pe această planetă, mici roboţei rutinaţi şi uneori blazaţi şi comozi, astfel că preferăm un magazin on-line celui clasic. Nu e nimic rău în asta...dimpotrivă, e cel mai simplu mod de a cumpara, mai ales că pe acest site găseşti toate detaliile de care ai nevoie pentru a te hotarî asupra produsului. Cine mai are timp să bântuie din magazin în magazin pentru un cadou, când toate detaliile îţi sunt oferite, plus pachetul la uşă a doua zi?


În ultimii ani s-a diversificat gama de bijuterii, de cadouri inedite, rare sau chiar unice, inspirate din culturi de pe tot globul. Originalitatea a fost şi este punctul forte al magazinului de cadouri Borealy, astfel că, la doar câţiva ani de la lansare a început colaborarea cu vestiţi designeri şi creatori de bijuterii.

Ceea ce a păstrat magazinul de cadouri este prestanţa, calitatea şi exclusivitatea produselor oferite.

Am scris aceste rânduri pentru etapa cu numărul 7 a concursului SuperBlog 2011.