Autonom și bloggerii în social media

Advertorialul – “Bulgărele de zăpadă” al reclamei

...Originile închirierii de mașini se bănuie a fi situate în SUA 1916, când Joe Saunders și-a început afacerea prin închirierea de autovehicule Ford T, percepând un tarif de 10 cenți/km, un dispozitiv special fiind montat în fiecare mașină pentru urmărirea distanței parcurse. În 1925 existau puncte de închiriere în 20 de state americane. Se zvoneşte că prima persoană care a închiriat o mașină de la Saunders a fost un comis-voiajor. Dacă există sau nu vreun adevăr în această poveste, faptul subliniază cât de utile sunt închirierile auto. Succesul iniţial al lui Saunders a fost continuat de Walter Jacobs care a apelat la acelaşi model, Ford T.

În zilele noastre acceptăm serviciile de închiriere mașini ca parte integrantă a vieții cotidiene. Închiriem o mașină pentru a ne deplasa cât mai comod. În cazul în care nu dispunem sau nu dorim să apelăm la mașina din dotare, printr-un singur telefon am rezolvat problema timpului liber, a concediilor, a delegațiilor în alte orașe. Pe scurt, apelând la astfel de servicii devenim independenți, având o libertate de mișcare mult mai mare, definitorie pentru calitatea de blogger.

Într-o piață cu o concurență acerbă, problema pe care trebuie s-o rezolve proprietarii firmelor de închirieri auto este aceea de a se impune pe piață, de a-și face cunoscută oferta, seriozitatea și calitatea serviciilor. Un domeniu nou în plină expansiune, mulat pe cerințele acestor firme, este internetul și mai ales blogosfera. Adevărate platforme de informație, blogurile se constituie din ce în ce mai pregnant ca variantă la reclama tradițională, de cele mai multe ori cu rezultate mai bune la un cost mult mai mic. Principiu de bază în marketing, recomandarea, funcționează perfect în acest caz. Prin campanii de promovare (apariția de advertoriale în paginile a cât mai multe bloguri) recompensate cu premii specifice profilului (închirieri sau implicări în manifestările blogosferei) se pune în mișcare “bulgărele de zăpadă” al recomandării. De la un cititor la altul, de la un prieten la altul, de la un link apărut cât mai sus în căutarea google, într-un cuvânt de la apariția numelui firmei în cât mai multe “izvoare”, modalitatea de promovare prin intermediul blogurilor (cu eventuale share-uri spre “universul” facebook) va da rezultate optime. Certificarea calităţii societăţii prin intermediul blogosferei constituie o carte de vizită greu de egalat de către concurenţă. “Reţeaua” de publicitate şi promovare astfel creată poate depăşi aşteptările, chiar şi în cazul unui optimist convins.

Așa cum menționa Marius Ştefan, fondatorul Autonom, secretul depășirii anumitor probleme este „de a trece peste ele împărţind obiectivul mare în mai mulţi paşi mici, mai uşor de atins. Alt lucru care ajută este focusul pe un singur lucru în acelaşi timp”.

Exact acesta este modul de colaborare cu mediul blogosferei... metoda “pașilor mici” e descrierea perfectă a campaniilor de reclamă prin advertoriale. Campaniile se pot desfășura pe parcursul unei perioade bine stabilite de timp, în care blogger-ul va prezenta activitatea şi implicarea societății, transformându-se într-un adevărat purtător de cuvânt online, un PR permanent. Blogurile de afaceri, fotografie, călătorii, turistice sau, pur și simplu, personale vor fi reprezentanți activi ai intereselor firmei respective.

Recompensarea advertorialelor constă în esența blogger-ului, în idealul de autonomie, de libertate de mișcare şi de exprimare. Susținerea perfectă pe care blogosfera o așteaptă de la o firmă de închirieri auto ar putea fi un sprijin în domeniul transportului sau sponsorizarea unor acțiuni colective în cazul unei comunități de bloggeri.

Bloggerii de succes au privilegiul de a participa la diverse evenimente de lansare, promovare, umanitare, ocazii cu care Autonom ar putea crea legături, încheia contracte sau, cel puţin ar putea schimba cărţi de vizită cu persoane sau firme influente, viitori posibili clienţi.

Articolul reprezintă etapa 24 a concursului SuperBlog 2011.

Libertatea de a fi autonom

"...autonomie înseamnă, înainte de toate libertate, certitudinea că ești bine înfipt în realitate, în viață, iar nu în spectre sau dogme." (Mircea Eliade)

Pe parcursul timpului, termenul de autonomie a fost pus în relație cu noțiuni diverse, unele imprecis și vag definite, precum: libertate, alegere, decizie, independență, condiționare, cauză, motivație, determinare, raționalitate, responsabilitate, control, voință, scop, sine.

Sunt autonom, pot face orice doresc, sunt propriul meu stăpân. Am libertate de mișcare, de exprimare, pot să mă deplasez oriunde și oricând … am libertatea de a trăi așa cum simt… Oare așa este? Chiar și autonomi fiind, nu trebuie să ne supunem totuși anumitor reguli?

„O persoană care îşi manifestă autonomia este deseori percepută drept revoltată sau nonconformistă. A fi autonom nu înseamnă însă a fi rebel, ci presupune a avea capacitatea de a şti, de a simţi, de a vrea şi de a putea să facă propriile alegeri, astfel încât să-i fie bine. Mai înseamnă a ne asuma ceea ce facem, a fi responsabili faţă de noi şi faţă de ceilalţi, a prelucra ceea ce vine din afara noastră şi nu a lua de-a gata.”

Sunt autonom, regulile jocului le fac eu, jocul îl pornesc și îl opresc tot eu. Eu joc jocul… dar cu cine, cu ce preț? Sunt autonom este echivalent cu a fi singur? Încrederea în sine, în muncă, auto-guvernarea sub toate aspectele, capacitatea de a lua decizii nefiind influențat de alții, caracteristici ale autonomiei, nu duc cumva la separatism, la izolare?

“A fi autonom înseamnă să rupi legăturile care te fac dependent, înseamnă să găseşti timp pentru a te întreba ce este cu adevărat important pentru tine, să fii capabil de a spune ceea ce gândeşti şi de a-ţi susţine punctul de vedere. Să ştii să spui da sau nu, în funcţie de ceea ce îţi doreşti. Prin autonomie îţi exprimi deschis ceea ce simţi: gânduri, emoţii, alegeri, decizii. Să te faci respectat, să respingi o impoliteţe, o vorbă care te răneşte, înseamnă să scoţi în evidenţă ceea ce îţi doreşti, dar ţinând cont de ceea ce doresc şi simt cei din jurul tău.”

Sunt autonom, am abilitatea de a gândi, a simți, a lua decizii și a acționa de unul singur? Am capacitatea individuală de a înțelege, prin prisma valorilor proprii, opțiunile relevante și consecințele unei decizii sau sarcini particulare? Am libertatea de a-mi aranja viața în concordanță cu propriile dorințe și valori?

“Autonomia personală este o trăsătură a personalității care constă, pe de o parte, în capacitatea de autodeterminare, în abilitatea de a lua singur decizii cu privire la propria viață și în capacitatea de a duce la îndeplinire aceste decizii, prin inițierea, organizarea și revizuirea acțiunilor proprii fără a fi controlat de forțe externe, evaluând opțiunile existente și luând în considerare propriile interese, nevoi și valori, iar pe de altă parte, în sentimentul pe care îl are persoana că dispune atât de abilitatea de a face alegeri cu privire la direcția acțiunilor sale, cât și de libertatea de a duce la îndeplinire aceste alegeri.”

Ei, ce e asta? Gata cu controversele! Sunt autonomă și hotărăsc singură ce doresc… am hotărât să nu am mașină… dependența de tot ce înseamnă întreținere m-a făcut să renunț la ideea de a avea o mașină. Am și soluția: AUTONOM. La orice oră pot închiria orice mașină îmi doresc…fără să depind de service, cauciucuri de iarnă, rovignetă sau taxă auto. Cu un “management autonom” așa cum declara d-nul Marius Ștefan, general manager AUTONOM, bazat însă pe respect, firma a reușit să se impună pe piața de profil devenind numărul unu din țară. Acum sunt autonomi ca și mine!

Nu suntem singuri, dar deținem controlul!

Autonomia personală constă în capacitatea de a controla propria viață sau afacere împreună cu sentimentul că există posibilitatea de a exercita acest control.

Articolul pe care tocmai l-aţi citit reprezintă etapa 14 din concursul SuperBlog 2011.

AUTONOM - Servicii ireproşabile la prețuri oneste

România în cinci zile

Vestea m-a luat pe neaşteptate. Toate planurile următoarei săptămâni se dădeau peste cap. Printr-un telefon în mijloc de noapte, cea mai bună prietenă din liceu mă ruga să-i prezint șefului său, dornic de escapade europene (de parcă individul auzise de emisiunile regretatului Buhoiu, “Drumuri europene”), pe cât se poate partea frumoasă a ţărişoarei noastre. Și asta doar în cinci zile. Nici măcar în cinci săptămâni și nici măcar în balon. Auzise omul că poate vedea lucruri frumoase şi interesante prin România. Aşa că, luând harta rutieră în faţă am început să-i fac program viitorului peregrin . După ore de “dezbateri” aprinse, am alcătuit un traseu care să combine istoria, geografia şi unicitatea anumitor locuri.

Traseul se prezenta cam aşa: Cluj – Sibiu (cazare) - Săliște – Dobra – Obârșia Lotrului – Pasul Muntinu – Pasul Urdele – Rânca – Novaci - Horezu (cazare) – Râmnicu Vâlcea – Curtea de Argeș – Câmpulung – Rucăr – Bran – Predeal - Sinaia (cazare) – Valea Doftanei – Buzău – Vulcanii Noroioși – Râmnicu Sărat – Focşani – Mărăşești – Bacău – Hanul Ancuței (cazare) – Fălticeni – Gura Humorului - Mănăstirea Voroneț - Mănăstirea Humorului – Mănăstirea Sucevița – Mănăstirea Moldovița – Mănăstirea Putna - Suceava (cazare).

Trei obiective principale (Şoseaua Transaplina, Castelele Bran și Peleş și Mănăstirile din nordul Moldovei) prinse în aproximativ 1.400 Km în 5 zile. Nici uşor, dar nici imposibil de realizat. Rămânea problema mijlocului de transport deoarece Dacia de acum 20 de ani din dotare nu făcea faţă unui traseu atât de lung, de dur şi...contra cronometru. Nu vroiam să risc nimic. Aşa că, dând o căutare pe Google şi cerând părerea autorizată a unor prieteni, am găsit soluţia optimă: Autonom, lider naţional în domeniul serviciilor de închirieri maşini, având o reţea de 30 de centre de închirieri în 21 de oraşe şi un parc auto de peste 800 de autoturisme noi. Zis și făcut: în cel mai scurt timp, cu o amabilitate și promptitudine rar întâlnite la noi, eram în posesia unui Nissan X-TRAIL cu toate dotările, la un preț mai mult decât acceptabil.

De ce acest traseu? Deoarece “prindeam” Sibiul (fostă capitală culturală europeană) cu inconfundabila atmosferă medievală şi muzeul Brukenthal, apoi mioritica şi arhaica zonă a Mărginimii Sibiului urmată de sălbatica și incomparabila Transalpina, cel mai înalt drum rutier din România (Pasul Urdele 2145 m). Șoseaua traversează Munţii Parâng de la N la S fiind paralelă cu Valea Oltului și Valea Jiului. Transalpina a fost construită de armatele romane în drumul lor spre Sarmizegetusa, pavată cu piatră de Regele Carol al II-lea după 1930 și reabilitată de nemți în al II-lea război mondial după care a a fost uitată. Faptul că a fost uitată devenind un drum greu de parcurs (reabilitată doar în ultimii ani) a ajutat Transalpina să-și păstreze neatinsă sălbăticia și farmecul aparte. Era porţiunea de drum unde Nissan-ul închiriat de la Autonom avea să-şi facă pe deplin datoria.

După surplusul de adrenalină urma “impresionarea” artistică: neasemuita Mănăstire de la Curtea de Argeș precum și tradiţionala ceramică de Horezu. Nu puteau lipsi, de asemenea, “emblemele” turismului românesc și anume castelele Bran și Peleş (unul acoperit de legendă și unul plin de istorie). Ca să nu “cădem” în monotonie artistică am pigmentat traseul cu încă un strop de sălbăticie: vulcanii noroioși de la Buzău, singurul muzeu de Chihlimbar din sud-estul Europei de la Colţi și Mausoleul de la Mărăşeşti.

O noapte la Hanul Ancuţei, loc de odihnă a boierilor și târgoveţilor de odinioară aveau să-mi transpună oaspetele în atmosfera vremurilor demult apuse în negurile neiertătoare ale istoriei.

Ce avea să urmeze, era “un tur de forţă” al mănăstirilor unice din nordul Moldovei. Totul se încheia cu măreția Cetăţii Sucevei şi o ultimă noapte pe plaiurile româneşti.

Totul a fost plăcut, fără evenimente auto neprevăzute, cu toată lungimea și dificultatea traseului. Şi asta doar datorită stării ireproşabile a maşinii închiriate de la Autonom.

Articolul reprezintă proba nr. 4 din concursul SuperBlog 2011.