duminică, 22 ianuarie 2017

Sursa pură de Omega 3 – algele crescute în ferme specializate




Ca urmare a stilulului de viață a omului modern, cercetătorii în domeniul nutriției s-au concentrat în ultimul deceniu asupra celor mai întâlnite afecțiuni: diabetul, obezitatea și incidenta bolilor cardiovasculare. Soluția a venit prin includerea acizilor grași esențiali în dieta actuală cu scopul de a ajuta organismul să își recapete echilibrul. Având în dezvoltarea durabilă și pentru a oferi o alternativă premium în schimbul uleiului de pește, specialiștii în nutriție încurajează consumul de Omega 3 în stare cât mai pură, studiile în acest sens concluzionând că algele conțin cea mai importantă sursă de acizi grași esențiali Omega 3.
Acizii grași fac parte din sectorul lipidelor și reprezintă, printre altele o sursă de energie, însă în principal sunt inclusi în dietă pentru a menține echilibrul grăsimilor în corp. Pentru că organismul nu poate sintetiza acizii grași nesaturați asa cum este si Omega 3, se recomandă ca aceștia să fie procurați din exterior, din alimentație: uleiuri vegetale, pește gras și semințe oleaginoase.
Științific vorbind, acizii grași Omega 3 fac parte din familia acizilor grași polinesaturați, fiind de trei tipuri: ALA, EPA și DHA. Pe lânga Omega 3 mai există încă două tipuri de acizi grași esențiali: Omega 6 și Omega 9, însă cel mai important este respectarea raportului 1:2 dintre Omega 3, Omega 6 și 9. În alimentația omului modern de astăzi, raportul este de 1:20, de unde și dezechilibrul grăsimilor în corp, fluctuații ale colesterolului și probleme  ale sistemului circulator, îngroșarea venelor și depozite de grăsimi.

Unde se găsesc acizii grași Omega 3?
Din pacate, în alimentația a foarte puțini români, aceștia fiind înlocuiți cu mese copioase, burgeri imenși și chiar shaorma cu fructe de mare. Nutriționiștii recomandă aceste surse de Omega 3:
-          Uleiuri vegetale (rapiță, soia) – considerate alimente pentru ”vremuri de pribegie”, aceste alimente sunt ocolite, în pofida cantității pure de acid alfa-linoleic.
-          Nuci și semințe – o altă sursă importantă de acizi grași. Nucile pot fi incluse în dietă ca și gustare, însă nu mai mult de mărimea unui pumn. De asemenea, se recomandă consumul imediat după decojire.
-          Peștele și fructele de mare – se recomandă a se consuma pește gras cel puțin o dată pe săptămână, însă cei care au adoptat o dietă vegană sau vegetariană se văd în postura de a nu putea consuma acest aliment.
-          Algele alegele marine și planctonul reprezintă o sursă brută de Omega 3 și cea mai apreciată de nutriționiști, pentru că astfel se poate evita contaminarea cu metale grele și hormoni rezultați din acvacultură.

Suplimentarea cu Omega 3 din alge crește aportul de acizi grași esențiali cu 70%
Se așteaptă de la generația de astăzi să fie longevivă. Incidența bolilor de inimă a crescut și trebuie să luăm în considerare menținerea sănătății pe termen lung. Organizația Mondială a Sănătății clasează acizii grași nesaturați ca fiind cheia unei vieți sănătoase, pe lângă alte elemente de nutriție esențiale. Două porții pe zi reprezintă cantitatea minimă necesară pentru a asigura raportul optim de acizi. 
Noile concepte de îmbunătățire a stilului de viață se concretizează în jurul consumului de alge, care au principalul rol de a susține sistemul cardiovascular și capacitatea cognitivă.

Principalele beneficii ale consumului de alge:
-          conțin un aport mare de proteine, similar cu cel al oului (este clasificat drept cea mai buna sursă de origine animală de proteine)
-          menținerea colesterolului bun la cote normale
-          menținerea sănătății arterelor prin conținutul scăzut în lipide
-          ușor de digerat
-          susținerea digestiei, evitarea constipației
-          susținerea sistemului osos (sunt de 5 până la 10 ori mai bogate în calciu decât laptele)
-          regenerarea celulelor
-          antiageing

Cum este obținut uleiul de Omega 3 din pește
Întâlnite în special în meniurile restaurantelor japoneze, algele sunt  apreciate pentru aportul nutritiv ridicat, fiind producătoare de Omega 3. Organismul uman și animal nu produc Omega 3. Conform lanțului trofic, peștele mânăcă alga și sintetizează Omega 3 în grăsime, care se găsește cel mai adesea în cap, coadă și aripioare. Pescarii îndepărtează aceste părți și prin zdrobire rezultă uleiul de pește cu Omega 3, care poate conține toxine, metale grele, hormoni și alte substanțe care rezultă din acvacultură.

B!TONIC și o echipă de experți în nutriție de la Universitatea de Farmacologie din Viena, sub îndrumarea Prof. Dr. Marc Pignitter au dezvoltat un produs revoluționar având în vedere două aspecte: calitate și inovație, pe care l-au denumit Golden Oils, o formulă unică și complexă de acizi grași esențiali, cu scopul de a îmbunătăți stilul de viață al omului modern din Europa Centrală și de Est.
BTONIC se declară împotriva pescuitului intensiv. Această practică nu face parte din codul etic BTONIC, pentru că în companie se pune accent pe protejarea mediului înconjurător și furnizarea de produse ce nu au în compoziție metale grele.
Cu ce se diferențiază față de ceea ce există deja pe piață ?
-          concentrație mărită de DHA (300mg, față de 250mg cât se recomandă în consumul zilnic)
-          capsulă mică (1cm), fără gust, fără miros, ușor de înghițit și cu înveliș vegetal
-          Recomandat și pentru  vegani și vegetarieni, femei gravide și pentru cei cu intoleranță la gluten, lactoză, fructoză
-          Omega 3 din surse premium – alga Schyzoschitrium dezvoltată în ferme specializate
-          fără hormoni, fără parabeni sau urme de metale grele.


Pentru compania B!TONIC este important să ofere cea mai pură soluție și cel mai facil mod de absorbție al acizilor grași Omega 3. Descoperirile recente arată că alga Schizochytrium este o sursă autentică de DHA și EPA și cea mai buna sursă de Omega 3. Acest lucru conferă produsului Golden Oils o serie de avantaje, precum lipsa hormonilor, lipsa organismelor modificate genetic, proces de producție în mediu controlat (pur microbiologic) și, ceea ce este cel mai important, absorbția optimizată. Așa cum oamenii aleg atent calitatea peștelui, fie crud sau gătit, noi depunem eforturi în a alege cea mai bună sursă de Omega 3 pentru produsul nostru Golden Oils. Pentru că acesta nu conține derivate sau compuși din surse animale, face ca produsul să aibă un plus de valoare: este potrivit și pentru vegani și pentru vegetarieni.

Pentru a afla mai multe despre afecțiunile pentru care se recomandă Golden Oils se poate accesa link-ul https://btonic.ro/golden-oils sau se pot obține informații la telefon 021 79 62 747.

marți, 3 ianuarie 2017

Copii cu părinți plecați în străinătate


Dezvoltarea armonioasă a personalității unui individ se află în strânsă legătură cu experiențele pe care acesta le are în copilărie și în perioada adolescenței. Familia, în principal părinții, joacă un rol de neînlocuit în educația copilului. Familia este primul grup din care o persoană face parte, este mediul în care aceasta învață cum să se comporte și cum să se adapteze traiului în societate și, poate mai important decât atât, este sursa primară și constantă de afecțiune.

În prezent însă foarte multe familii se confruntă cu o provocare dureroasă, specifică țărilor aflate în tranziție. Părinții sunt despărțiți pentru perioade mai lungi sau mai scurte de copiii lor, în momentul în care sunt nevoiți să plece din țară pentru a lucra în altă parte. Fie din cauza faptului că nu sunt suficiente locuri de muncă, fie pentru că salariile pe care le-ar obține dacă nu ar pleca nu ar fi de ajuns pentru a asigura un trai decent, mulți adulți fac sacrificiul de a-și lăsa copiii în grija bunicilor sau a altor rude pentru ca, pe de altă parte, să le poată oferi condițiile materiale necesare.
Deși această situație afectează în mod inevitabil dezvoltarea copilului sau adolescentului, există anumite circumstanțe care pot atenua sau, din contră, agrava relațiile de familie în acest context.

Cel mai fericit caz este atunci când copilul este lăsat în grija unui adult din cadrul familiei apropiate (bunic, unchi, mătușă), care poate să îi ofere acestuia atât afecțiune, cât și să se constituie într-o figură cu autoritate pentru acesta, iar părinții continuă să comunice de la distanță în mod eficient cu copilul.


Din punct de vedere psiho-social, plecarea părinților (în special dacă este cazul ambilor părinți) poate avea anumite consecințe negative asupra copiilor:
-      Copilul trece printr-o criză a modelelor, fără să mai aibă la îndemână modelul confortabil al părinților și se poate reorienta înspre modele defectuoase, din media sau din anturaj;
-          Copilul resimte lipsa afecțiunii parentale și poate dezvolta un complex de inferioritate față de alți copii sau chiar se poate simți abandonat;
-          Copilul ajunge să dezvolte convingerea că normele sociale nu au relevanță, atâta timp cât nu au împiedicat despărțirea familiei și să dezvolte comportamente antisociale, agresive.
Pentru a evita aceste efecte, părinții au datoria de a se păstra prezenți în viața copiilor. Acest lucru nu mai este atât de dificil de realizat, datorită metodelor moderne de comunicare. Părinții pot vorbi zilnic cu copiii lor pe Skype sau la telefon, încurajându-i să îi facă părtași la experiențele lor de viață și preocupându-se de situația lor școlară. Astfel, copiii vor simți că nu fost abandonați și vor putea să se raporteze în continuare la părinți ca la niște modele viabile și accesibile.

În final, legăturile din interiorul familiei se pot chiar întări, părinții și copiii trecând împreună printr-o experiență dificilă. Comunicarea ajută copiii să înțeleagă că actul părinților nu a fost un act egoist, ci din contră un sacrificiu pentru ca ei să poată beneficia de o educație mai bună și să aibă șanse mai mari la o viață fericită.

Dar nu doar părinții trebuie să acționeze înțelept pentru a ameliora situația acestor copii, ci și societatea, în special instituția școlii. Sunt momente în care performanțele școlare pot să scadă, pe fondul acestei probleme, iar dacă profesorii nu dovedesc înțelegere se poate ajunge chiar la abandon școlar. Prin intermediul școlii, se pot oferi servicii de consiliere psihologică pentru elevii aflați în astfel de situații.
O altă inițiativă utilă în acest sens sunt centrele de zi deschise de anumite ONG-uri, pe lângă școli în care copiii proveniți din familii defavorizate pot beneficia gratuit de activități „after-school”. În acest fel, acești copii pot fi ajutați să țină pasul cu ceea ce li se predă la școală, dar pot și să beneficieze de consiliere psihologică și de contactul cu persoane interesate de dezvoltarea lor personală. Un exemplu este inițiativa celor de la Alternative Sociale în Iași.

Dar, chiar dacă părinții nu găsesc o variantă gratuită în zona din care provin sau nu se află într-o situație atât de gravă încât să poată beneficia de un astfel de ajutor, este o idee foarte bună să investească în activități extrașcolare pentru copii sau în programe tip „after-school”.

Articol realizat de echipa Liceunet.



Bibliografie

Analiză la nivel național asupra fenomenului copiilor rămași acasă prin plecarea părinților la muncă în străinătate, 2008,
 https://www.unicef.org/romania/ro/Raport_final_HAC.pdf

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Prezența bunicilor în viața copiilor



     Contextul social oferă o importanță crescândă rolului bunicilor asupra dezvoltării copiilor. În prezent, mai bine de trei sferturi din populație va ajunge în poziția de bunică, de cele mai multe ori petrecând un sfert din viața exercitând acest rol.
      Deși, în general, mamele dețin poziția supremă când vine vorba de atașament parental, studii recente au subliniat importanța atașamentelor secundare. Astfel, indiferent dacă este vorba de relația dintre copil și părinți sau de cea dintre copil și bunici, aceasta va servi drept model pentru cum va ajunge copilul să perceapă relațiile normale. Toate persoanele care au servit ca îngrijitori ai unei alte persoane aflate în perioada copilăriei își vor aduce implicit contribuția la formarea imaginii acesteia asupra conceptului iubirii. Astfel, cunoscându-și bunicii, copilul își va putea extinde reprezentarea internă a unui lucru atât de complex cum este iubirea.

          De asemenea, bunicii oferă o poartă temporală inestimabilă spre tărâmuri aparent magice pentru copii. Prin ei, copiii pot cunoaște o latură personală atât a istoriei universale cât și a celei familiale. Poveștile despre tinerețea bunicilor au o doză de realism amestecat cu nostalgia trecutului și își pun amprenta asupra imaginației copilului, trezindu-i simultan și curiozitatea. Ei sunt în egală măsură captivați de povești despre copilăria părinților sau chiar de întâmplări despre ei, pe care maturizarea le-a dat uitării. Aceste amintiri transmise vor trăi în generația tânără chiar și mult timp după ce povestitorul nu va mai fi.
            După ce am explorat o parte a beneficiilor unei relații între nepoți și bunici, vom enumera câțiva factori care favorizează întărirea și prezervarea unei astfel de legături:
  • Copilul să simtă o apropiere emoțională față de bunic;
  • Întâlniri frecvente;
  • Bunicii să fie percepuți ca surse de suport social.
            Legătura emoțională puternică va permite modelarea eficientă a relațiilor prezente și viitoare. Copilul va avea mai multe șanse să aibă un model de relație sănătos, dispunând de exemple multiple, atât din partea părinților cât și din cea a bunicilor. În același timp, se creează și un sistem de suport pentru părinți, ei fiind ajutați în exercitarea noului rol.  Așadar, efectele se ramifică în mai multe arii esențiale
Ca dovadă a atenției sporite acordate de către societate acestei interacțiuni între generații este desfășurarea unui program preșcolar în cadrul unei case de bătrâni în Seattle, SUA. Programul denumit Centrul de învățare intergenerațională (Intergenerational Learning Center) organizează cinci zile pe săptămână activități comune între copii și vârstnici, precum: muzică, dans, arte și multe altele. În urma experienței împărtășite, s-au putut observa beneficii marcante la ambele generații. Vârstnicii au raportat o stare generală mai bună, erau mai bine dispuși, le-a crescut pofta de viață. Pe de altă parte, copiii s-au putut bucura de atenție și au descoperit experiențe de viață unice ale unor vremuri apuse. Aceste observații ar putea fi un argument în plus în favoarea construirii și menținerii unei punți între copii și bunici.
 

Bibliografie
Hagestad, G.O. (2000). Adult intergenerational relationships. Generations and Gender Programme: Exploring future research and data collection options (chapter 4). New York and Geneva: United Nations

Smith, P.K. & Drew, L. (2002). Grandparenthood. In M. Bornstein (Ed.) Handbook of parenting: Vol. 3. Being and becoming a parent (2nd edn) (pp.141–172). Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum.
”Prezența bunicilor în viața copiilor” – articol redactat de echipa Liceunet. Pentru mai multe materiale pe teme interesante, ne puteți vizita online.

joi, 3 noiembrie 2016

Stimularea creativității copiilor




     Creativitatea reprezintă o trăsătură de caracter des asociată cu imaginația, curiozitatea și cu perioada copilăriei. Totuși, de-a lungul timpului, ideea de creativitate a primit noi înțelesuri, înțelesuri pe care un simplu articol nu le-ar putea cuprinde. Noi am decis să ne concentrăm atenția pe valorificarea creativității la copii și să expunem câteva idei despre cum aceasta poate fi stimulată de către părinții dedicați. Nu vom explica conceptele din punct de vedere psihologic, ci din punctul de vedere al părinților care doresc să îndrume copiii spre o dezvoltare armonioasă.

      Cu toții știm faptul că imaginația și creativitatea au conotații pozitive, dezirabile. Un copil creativ se va face mereu remarcat cu ideile sale ingenioase, iar curiozitatea sa îl va mâna spre noi jocuri, descoperiri, aventuri. Desigur, fiecare copil este creativ, dar nu este de neglijat nici rolul părinților, mai ales în primii ani de viață ai micuțului.

Sfaturi pentru a stimula imaginația și a spori creativitatea copiilor:


·      
   Importanța de necontestat a umorului: în secolul 20 au apărut numeroase cercetări și studii care au dovedit faptul că există o legătură între simțul umorului și creativitate. Pe scurt, persoanele vesele, cu un simț al umorului dezvoltat sunt mai creative și au o imaginație mai vie. Un adevăr important descoperit în urma acestor cercetări este faptul că atunci când micuții au fost expuși unei situații vesele și unor îmtâmplări pline de umor înainte de susținerea unui test, aceștia au fost mai creativi și au obținut un punctaj mai mare decât media. Simțul umorului, glumele, le oferă copiilor confort și senzația de siguranță, de familiaritate, acest mediu fiind favorabil unei dezvoltări psihice armonioase.
·        
Provocarea imaginației folosind obiecte de zi cu zi: această tehnică se bazează pe un joc simplu prin care părintele îi arată celui mic un obiect și îi cere să enumere 10 moduri de întrebuințare a acestuia. Spre exemplu, folosind o linguriță, copilul va enumera mai întâi utilizările sale clasice (să mănânce înghețată, să amestece în ceai etc.) dar nu va reuși să gasească 10 modalități de folosire a linguriței doar în acest mod. Astfel, creativitatea sa va fi provocată, cel mic fiind nevoit să își imagineze situații, să caute indicii în jurul său. Acest joc simplu va împinge barierele imaginației, iar cel mic va deveni inventiv și va învăța încă din primii ani de viață mecanismele necesare rezolvării problemelor.
             Lectura provoacă imaginația și creativitatea: majoritatea copiilor nu pot citi până când încep școala, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie privați de lectură până la vârsta de 6-7 ani. Studiile au demonstrat faptul că este indicat să începem să le citim celor mici încă de la 4 luni. Folosirea diferitelor voci pentru a ilustra personajele, culorile și a diferitele forme, vor spori curiozitatea copiilor și vor contribui la dezvoltarea imaginației. Odată ce copilul începe să înțeleagă sensul cuvintelor, cititul este mai important decât desenele sau filmele, deoarece lipsa imaginilor provoacă mintea, cel mic fiind nevoit să schițeze singur acțiunea poveștii pe care părintele o citește.

       Desigur, există numeroase alte metode prin care gradul de creativitate al copilului poate fi sporit, dar cele enumerate mai sus sunt printre cele mai comune și ușor de implementat în viața de zi cu zi. Un om care este curios de mic și se bucură de o creativitate sporită, poate deveni un arhitect, scriitor, actor sau jurnalist de succes și va deprinde încă din copilărie mecanismul necesar găsirii de soluții - drept urmare, va fi un om împlinit.

Pentru a afla mai multe despre creativitate, te sfătuim să accesezi link-ul următor: https://liceunet.ro/psihologie/creativitatea/referat publicat pe www.liceunet.ro.

miercuri, 12 octombrie 2016

Timiditatea la copii


     Timiditatea este una dintre experiențele copilăriei pe care o bună parte dintre copii le trăiesc. Aceasta poate să fie prezentă doar în timpul copilăriei, sau  poate continua și pe parcursul adolescenței și vieții adulte.

Ce cauzează timiditatea?
      Un rol extrem de important în dezvoltarea copilului îl are relația acestuia cu părinții săi. Drept urmare, conturarea timidității la copil poate fi privită și ca un efect al unui atașament defectuos cu cel puțin unul dintre părinți. Spre exemplu, părintele poate să fie neglijent față de nevoile copilului său și astfel să îl determine pe acesta să considere că nevoile sau gândurile sale nu sunt vrednice de a fi exprimate. De asemenea, un părinte autoritar îl poate face pe copil să nu aibă încredere în sine și să fie temător în a-și exprima gândurile, precum un părinte inhibat la rândul lui poate să își influențeze copilul în același sens.

Are timiditatea doar valențe negative sau poate fi considerată ca fiind o trasătură pozitivă a copilului?

       Pe de-o parte, timiditatea e definită ca fiind reținerea copilului în a se exteriorize, datorată unei temeri legată de modul în care o să fie perceput de ceilalți. Printre consecințele timidității se pot număra dificultatea de relaționare cu ceilalti, precum colegii sau covârstnicii și, eventual izolarea de grupurile din care face parte. De asemenea, copilul se poate simți frustrat, nu își va putea exprima potențialul creativ și poate dezvolta sentimente sau complexe de inferioritate. Mai mult, există posibilitatea ca timiditatea din timpul copilăriei să fie extinsă și pe parcursul vieții adulte și să contribuie la dezvoltarea unor tulburări precum fobia socială, în care persoana are o teamă nejustificată față de activitățile sau întâlnirile sociale.
       Pe de alta parte, criticii acestei abordari o numesc ca fiind una patologizantă, și care nu exprimă întotdeauna realul situației. Aceștia argumentează că timiditatea nu înseamnă neapărat ceva negativ, ci poate fi privită prin prisma specificului cultural al țării sau zonei în care copilul trăiește. Astfel, timiditatea pe care o observi la copilul tău poate fi un semn al modestiei sau al bunului simț pe care copilul tău le are cu privire la ceilalți.

     În plus, timiditatea poate fi privită în legătură cu una dintre laturile personalității și anume, introversiunea. Așadar, ce percepem noi ca fiind un copil timid poate să fie de fapt un copil liniștit și care se bucură de lumea lui interioară. Însă, această evaluare este cel mai indicat să fie făcută de un psiholog, deoarece pot exista situații în care timiditatea copilului să ascundă suferințele acestuia, pe care părintele nu este calificat să le observe singur.
Pentru a afla mai multe despre personalitate și laturile sale, accesează link-ul următor: http://liceunet.ro/psihologie/personalitatea/referat publicat pe www.liceunet.ro.