Copii cu părinți plecați în străinătate

Dezvoltarea armonioasă a personalității unui individ se află în strânsă legătură cu experiențele pe care acesta le are în copilărie și în perioada adolescenței. Familia, în principal părinții, joacă un rol de neînlocuit în educația copilului. Familia este primul grup din care o persoană face parte, este mediul în care aceasta învață cum să se comporte și cum să se adapteze traiului în societate și, poate mai important decât atât, este sursa primară și constantă de afecțiune.

În prezent însă foarte multe familii se confruntă cu o provocare dureroasă, specifică țărilor aflate în tranziție. Părinții sunt despărțiți pentru perioade mai lungi sau mai scurte de copiii lor, în momentul în care sunt nevoiți să plece din țară pentru a lucra în altă parte. Fie din cauza faptului că nu sunt suficiente locuri de muncă, fie pentru că salariile pe care le-ar obține dacă nu ar pleca nu ar fi de ajuns pentru a asigura un trai decent, mulți adulți fac sacrificiul de a-și lăsa copiii în grija bunicilor sau a altor rude pentru ca, pe de altă parte, să le poată oferi condițiile materiale necesare.

Deși această situație afectează în mod inevitabil dezvoltarea copilului sau adolescentului, există anumite circumstanțe care pot atenua sau, din contră, agrava relațiile de familie în acest context.

Cel mai fericit caz este atunci când copilul este lăsat în grija unui adult din cadrul familiei apropiate (bunic, unchi, mătușă), care poate să îi ofere acestuia atât afecțiune, cât și să se constituie într-o figură cu autoritate pentru acesta, iar părinții continuă să comunice de la distanță în mod eficient cu copilul.

Din punct de vedere psiho-social, plecarea părinților (în special dacă este cazul ambilor părinți) poate avea anumite consecințe negative asupra copiilor:

-      Copilul trece printr-o criză a modelelor, fără să mai aibă la îndemână modelul confortabil al părinților și se poate reorienta înspre modele defectuoase, din media sau din anturaj;

-          Copilul resimte lipsa afecțiunii parentale și poate dezvolta un complex de inferioritate față de alți copii sau chiar se poate simți abandonat;

-          Copilul ajunge să dezvolte convingerea că normele sociale nu au relevanță, atâta timp cât nu au împiedicat despărțirea familiei și să dezvolte comportamente antisociale, agresive.

Pentru a evita aceste efecte, părinții au datoria de a se păstra prezenți în viața copiilor. Acest lucru nu mai este atât de dificil de realizat, datorită metodelor moderne de comunicare. Părinții pot vorbi zilnic cu copiii lor pe Skype sau la telefon, încurajându-i să îi facă părtași la experiențele lor de viață și preocupându-se de situația lor școlară. Astfel, copiii vor simți că nu fost abandonați și vor putea să se raporteze în continuare la părinți ca la niște modele viabile și accesibile.

În final, legăturile din interiorul familiei se pot chiar întări, părinții și copiii trecând împreună printr-o experiență dificilă. Comunicarea ajută copiii să înțeleagă că actul părinților nu a fost un act egoist, ci din contră un sacrificiu pentru ca ei să poată beneficia de o educație mai bună și să aibă șanse mai mari la o viață fericită.

Dar nu doar părinții trebuie să acționeze înțelept pentru a ameliora situația acestor copii, ci și societatea, în special instituția școlii. Sunt momente în care performanțele școlare pot să scadă, pe fondul acestei probleme, iar dacă profesorii nu dovedesc înțelegere se poate ajunge chiar la abandon școlar. Prin intermediul școlii, se pot oferi servicii de consiliere psihologică pentru elevii aflați în astfel de situații.

O altă inițiativă utilă în acest sens sunt centrele de zi deschise de anumite ONG-uri, pe lângă școli în care copiii proveniți din familii defavorizate pot beneficia gratuit de activități „after-school”. În acest fel, acești copii pot fi ajutați să țină pasul cu ceea ce li se predă la școală, dar pot și să beneficieze de consiliere psihologică și de contactul cu persoane interesate de dezvoltarea lor personală. Un exemplu este inițiativa celor de la Alternative Sociale în Iași.

Dar, chiar dacă părinții nu găsesc o variantă gratuită în zona din care provin sau nu se află într-o situație atât de gravă încât să poată beneficia de un astfel de ajutor, este o idee foarte bună să investească în activități extrașcolare pentru copii sau în programe tip „after-school”.

Articol realizat de echipa Liceunet.

Bibliografie

Analiză la nivel național asupra fenomenului copiilor rămași acasă prin plecarea părinților la muncă în străinătate, 2008,

 https://www.unicef.org/romania/ro/Raport_final_HAC.pdf

Prezența bunicilor în viața copiilor

     Contextul social oferă o importanță crescândă rolului bunicilor asupra dezvoltării copiilor. În prezent, mai bine de trei sferturi din populație va ajunge în poziția de bunică, de cele mai multe ori petrecând un sfert din viața exercitând acest rol.

      Deși, în general, mamele dețin poziția supremă când vine vorba de atașament parental, studii recente au subliniat importanța atașamentelor secundare. Astfel, indiferent dacă este vorba de relația dintre copil și părinți sau de cea dintre copil și bunici, aceasta va servi drept model pentru cum va ajunge copilul să perceapă relațiile normale. Toate persoanele care au servit ca îngrijitori ai unei alte persoane aflate în perioada copilăriei își vor aduce implicit contribuția la formarea imaginii acesteia asupra conceptului iubirii. Astfel, cunoscându-și bunicii, copilul își va putea extinde reprezentarea internă a unui lucru atât de complex cum este iubirea.

          De asemenea, bunicii oferă o poartă temporală inestimabilă spre tărâmuri aparent magice pentru copii. Prin ei, copiii pot cunoaște o latură personală atât a istoriei universale cât și a celei familiale. Poveștile despre tinerețea bunicilor au o doză de realism amestecat cu nostalgia trecutului și își pun amprenta asupra imaginației copilului, trezindu-i simultan și curiozitatea. Ei sunt în egală măsură captivați de povești despre copilăria părinților sau chiar de întâmplări despre ei, pe care maturizarea le-a dat uitării. Aceste amintiri transmise vor trăi în generația tânără chiar și mult timp după ce povestitorul nu va mai fi.

            După ce am explorat o parte a beneficiilor unei relații între nepoți și bunici, vom enumera câțiva factori care favorizează întărirea și prezervarea unei astfel de legături:

• Copilul să simtă o apropiere emoțională față de bunic;
• Întâlniri frecvente;
• Bunicii să fie percepuți ca surse de suport social.
  

            Legătura emoțională puternică va permite modelarea eficientă a relațiilor prezente și viitoare. Copilul va avea mai multe șanse să aibă un model de relație sănătos, dispunând de exemple multiple, atât din partea părinților cât și din cea a bunicilor. În același timp, se creează și un sistem de suport pentru părinți, ei fiind ajutați în exercitarea noului rol.  Așadar, efectele se ramifică în mai multe arii esențiale

Ca dovadă a atenției sporite acordate de către societate acestei interacțiuni între generații este desfășurarea unui program preșcolar în cadrul unei case de bătrâni în Seattle, SUA. Programul denumit Centrul de învățare intergenerațională (Intergenerational Learning Center) organizează cinci zile pe săptămână activități comune între copii și vârstnici, precum: muzică, dans, arte și multe altele. În urma experienței împărtășite, s-au putut observa beneficii marcante la ambele generații. Vârstnicii au raportat o stare generală mai bună, erau mai bine dispuși, le-a crescut pofta de viață. Pe de altă parte, copiii s-au putut bucura de atenție și au descoperit experiențe de viață unice ale unor vremuri apuse. Aceste observații ar putea fi un argument în plus în favoarea construirii și menținerii unei punți între copii și bunici.

 

Bibliografie

Hagestad, G.O. (2000). Adult intergenerational relationships. Generations and Gender Programme: Exploring future research and data collection options (chapter 4). New York and Geneva: United Nations

Smith, P.K. & Drew, L. (2002). Grandparenthood. In M. Bornstein (Ed.) Handbook of parenting: Vol. 3. Being and becoming a parent (2nd edn) (pp.141–172). Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum.

http://theattachedfamily.com/?p=164

”Prezența bunicilor în viața copiilor” – articol redactat de echipa Liceunet. Pentru mai multe materiale pe teme interesante, ne puteți vizita online.