Am avut forţa să vă susţin atâta amar de vreme, v-am ţinut lângă mine. Sora mea, Natura, v-a oferit umbră când aţi avut nevoie, v-a reîmprospătat aerul, v-a dat ploaie pentru a vă bucura de roadele mele.
A venit vremea să vă cer şi eu ajutorul. Sunteţi mici, dar foarte mulţi, eu sunt mare, dar atât de singur! V-am pus la dispoziţie toate resursele mele, vi le-am oferit cu drag. Aţi făcut lucruri minunate, mi-aţi schimbat înfăţişarea după placul vostru, iar eu am fost de acord.
Însă unele lucruri pe care le-aţi conceput au determinat deteriorarea altora. La început nu v-aţi dat seama, iar mai apoi, când aţi constatat dezastrul spre care ne îndreptăm, n-aţi mai putut da înapoi. Sigur, vom merge înainte, dar tot voi, cu mintea voastră înţeleaptă, cu siguranţă veţi găsi o cale de rezolvare. Foarte important este să fiţi uniţi în ceea ce întreprindeţi, pentru a nu strica unii ce fac alţii.
Soarele mi-a transmis că va continua să ne vegheze, să ne trimită lumină şi căldură, însă dacă nu vom şti să luăm cât e nevoie, ne poate distruge.
Aşadar, nu pierdeţi nici o clipă, acţionaţi! Aşa cum aveţi voi grijă de mine, tot aşa voi avea şi eu puterea de a vă ocroti!
