Lansare de carte - Camelia Marţian, 9 ani

Aşteptam de doi ani acest eveniment, de când Camelia îmi este elevă. Acum este în clasa a doua. Această fetiţă de numai 9 ani a fost şi este îndrumată de bunica ei, d-na Florica Marţian, cadru didactic pensionar şi o scriitoare consacrată, pasionată de tradiţiile românilor, în special ale celor din Ardeal.

Camelia nu este la primul succes. Versurile ei au fost apreciate şi premiate la concursuri naţionale de creaţie literară.

Sursa de inspiraţie este cotidianul, însă talentul ei a transformat lucrurile banale în „cuvinte potrivite” cum ar spune Arghezi. Sunt poezii pentru copii, pe înţelesul lor, însă recomand şi adulţilor parcurgerea acestor versuri pentru a-şi aminti cu drag de copilărie.

Toamna e a doua primăvară

"Când fiecare frunză e o floare,
Pictată cu lumina de la soare,
Toamna e a doua primăvară
Ce ne cheamă bucuroasă-afară.
Veniţi cu toţii să-i cântăm, copii,
Şi să zburdăm ca mieii pe câmpii!..."


Lansarea volumului intitulat „Palatul cu poezii” a avut loc la Şcoala „David Prodan” din Cluj-Napoca, în prezenţa familiei, a colegilor de clasă, profesorilor şi a reprezentanţilor Editurii Dacia, care a făcut posibilă apariţia acestei cărţi.

Evenimentul a fost mediatizat în presa locală - ziarul „Făclia” din Cluj-Napoca.

Cum arată laptele oferit elevilor?

Am mai scris , cu ceva timp în urmă, despre întârzierea laptelui la început de an şcolar. Mai bine nu mai venea! De ce?

Gândindu-mă la sănătatea copiilor, cuvintele sunt de prisos atunci când, în cutia cu pachetele de lapte găseşti larve sau excremente. Mai mult, câteva pachete păreau pline, dar nu conţineau niciun mililitru de lapte.

Ceas aniversar

Zi de mare sărbătoare la Şcoala „David Prodan”!
În data de 22 octombrie 2009 am aniversat 75 de ani de la înfiinţarea şcolii şi, totodată, 10 ani de când şcoala poartă numele marelui istoric clujean David Prodan.
Marcarea evenimentului a avut loc în incinta şcolii aflată în Cluj-Napoca, str. Meseriilor nr. 20. Au participat peste 150 de persoane, incluzând personalităţi ale culturii clujene, istorici, reprezentanţi ai Primăriei Cluj-Napoca, ai Bisericii Ortodoxe, directori de şcoli din judeţ, actuali şi foşti profesori, învăţători şi elevi ai şcolii.
Cei mai fericiţi au fost elevii, pentru că orele obişnuite din orar au fost înlocuite cu activităţi atractive, recreative, la care au participat cu interes.
După vernisajul unei expoziţii de icoane pe sticlă, cei mai mici dintre şcolari au cântat şi ne-au încântat.
Ca orice întrunire, că e criză economică sau nu, s-a încheiat cu un coktail.


Am ţinut neapărat să scriu despre această zi pentru că NU am avut parte de reprezentanţi din mass-media (cu excepţia ziarului local "Făclia"). Sigur că nu mă miră deloc acest fapt, deoarece ştim cu toţii că ştirile dacă nu sunt morbide, sau cel puţin sinistre nu sunt luate în considerare.


Pentru o şcoală cu aşa număr mic de elevi (aprox. 250), evenimentul a fost de mare amploare. Mulţi dintre invitaţi au remarcat faptul că şcoala „David Prodan” are aspect european, dotări occidentale şi personal profesionist. Veţi zice că-mi laud locul de muncă....da, asta şi intenţionez să fac, deoarece mă leagă 20 de ani de această instituţie, ceea ce nu e puţin, iar amintiri sunt pe măsură.
Amplasarea şcolii noastre în apropierea a două licee, a determinat în ultimii ani reducerea efectivului de elevi şi, în acelaşi timp, aglomerarea şcolilor din centrul oraşului.

Stau să mă întreb: ce e mai important pentru copii? Să înveţe într-o şcoală aproape de casă, cu ore dimineaţa, cu un efectiv mai mic, în mediu plăcut şi liniştit, sau într-o şcoală „de centru” supraaglomerată, cu ore după-amiaza?

Alte informaţii despre şcoală găsiţi aici.

Corn fără lapte

Părinţii puternic afectaţi de criză, care s-au bazat pe faptul că şcoala oferă un corn şi 200ml de lapte pe zi, au o mare dezamăgire! Abia de câteva zile a sosit cornul (la fel de tare şi fără gust), iar laptele "e pe drum"....aşa sunt amăgiţi bieţii copii de o săptămână încoace.
Cadrele didactice din nou trebuie să fie mediatori între părinţi şi copiii lor, pe de-o parte şi şcoala în care funcţionează, pe de altă parte, fiind în imposibilitatea de a lămuri lucrurile.
Aşa că "interesul pentru binele cetăţeanului român" aş dori să nu-l mai aud din gura demnitarilor!

Dacă tot începe şcoala......

Fobia şcolară (special pentru părinţi şi nu numai...)

- la copiii din clasele primare-

Multi copii prezinta dificultati in momentul inceperii frecventarii scolii, ei plang pe drum, se agata de parinti in momentul separarii, unii par inconsolabili, plang mult timp asteptand ora de iesire intr-o stare de tensiune extrema, care ii impiedica sa participe adecvat la activitatile scolare. O astfel de problema poate sa apara la copii care nu au cunoscut vreo separare inainte de intrarea in scoala.
Intr-o serie de cazuri, aceasta temere de a fi incadrat intr-un mediu nou si de a fi separat de parinti nu este realmente o fobie, in masura in care, in pofida aparentelor, nici invatatorul, nici scoala nu sunt desemnate in mod stabil ca obiect fobic.
Inhibitia intelectuala provocata de singuratate este manifestata si cand copilul este acasa. Indispozitia si inactivitatea scolarului care nu reuseste sa inceapa lucrul sau nu intelege ce are de facut, pana cand parintele nu intervine brutal, este bine cunoscuta.
Termenul de fobie scolara a fost introdus de catre Johnson in 1941, care a realizat legatura cu anxietatea de separare.
Fobia scolara survine in general intre 7 si 13 ani, afectand 2-5% din copiii de varsta scolara. Problema incepe deseori cu lamentari ale copilului, cu formulari critice, negative cu privire la scoala, cu reticenta sa de a merge la scoala sau de a ramane acolo, in ciuda incercarilor de convingere din partea parintilor sau a profesorilor. La copiii din clasa I fenomenul apare in momentul parasirii locuintei. Comportamentul poate fi insotit de semne manifeste de anxietate sau chiar de panica.

Unii copii nu reusesc nici sa iasa din casa, iar daca o fac totusi, fie se intorc de la jumatatea drumului, fie de la scoala intr-o stare marcata de anxietate.
Simptomele de anxietate sunt de cele mai multe ori insotite de tulburari neurovegetative de tipul: cefalee, dureri de stomac, greata, ameteala, pierderea apetitului, care se manifesta in momentul in care stie ca trebuie sa mearga la scoala. Uneori, copilul protesteaza, plange, avand chiar si crize de furie care pot sa devina comportamente de tip agresiv, distructiv. Alti copii devin retrasi, apatici, depresivi, putand chiar sa incerce o sinucidere. In mod tipic, odata ce inceteaza presiunea legata de mersul la scoala, simptomele par sa se atenueze.

Indiferent de modul in care apare tulburarea, parintii se intreaba daca exista ceva gresit la scoala sau isi pun problema unei eventuale boli somatice a copilului. Deseori, copilul este macinat de griji realiste (atat acasa, cat si la scoala), care se impletesc cu frici irationale.

In general, se iau in considerare trei explicatii posibile:
- teama fata de unele situatii scolare;
- teama de a parasi locuinta separandu-se de mama;
- debutul unei depresii infantile.
Copiii cu fobie scolara sunt elevi vulnerabili care prezinta temeri reale si imaginare legate de scoala, care trebuie investigate cu atentie. Oricum, multi dintre acesti copii prezinta frici si anxietati si in viata de acasa, de exemplu, legate de sanatatea unui parinte, de posibilitatea ca acesta sa moara in absenta copilului.

- fobia şcolară în adolescenţă-

Formele aparute in aceasta perioada, in pofida unor similitudini, sunt total diferite de cele din copilaria mica. Debutul este in general brusc; un baiat sau o fata care nu a atras in mod special atentia adultului, nu mai frecventeaza scoala. Poate fi vorba de un refuz exprimat direct parintilor, cu posibile manifestari anxioase intense.
Schimbarea comportamentului copilului sau adolescentului bulverseaza familia, cu atat mai mult cu cat fobiile scolare pot apare in egala masura la elevii buni ca si la cei mediocri. Deseori, este vorba de elevi care, dimpotriva, prezinta interes pentru scolaritate, pentru unii profesori, unii colegi si unele activitati.
In unele cazuri, subiectii nu pot formula vreo justificare, in alte cazuri, ei pot elabora o poveste care sa le explice comportamentul. Ratiunile invocate pot fi referitoare la o atingere a stimei de sine provocata de un profesor, sau la o schimbare de atitudine din partea colegilor sau a grupului de prieteni. In aceste relatari, subiectul se simte tradat sau desconsiderat.
Alteori, explicatiile sunt de alta factura: poate fi vorba de preocupari ipocondriace, de tip astenie excesiva sau de o preocupare intensa pentru aspectul fizic. Deseori, la interventia familiei, subiectul se poate intoarce la scoala, dar anxietatea se manifesta din nou cu aceeasi intensitate; devine evident ca este vorba de fobie scolara, iar motivele invocate de catre subiect nu sunt decat constructii artificiale.
Incetand frecventarea unei scoli, adolescentul respectiv va sta in permanenta la parinti, hartuindu-i cu tot felul de intrebari sau reprosuri si transformandu-si deseori camera intr-o incapere de nelocuit.
In aceste cazuri, dialogul cu subiectul nu este intotdeauna usor.

Terapia fobiei scolare

Componentele terapeutice care sunt implicate in acest proces sunt urmatoarele:
a) invatarea de catre copil a unei metode de relaxare;
b) desensibilizarea sistematica;
c) eliminarea intaririlor asociate cu dorinta de a ramane acasa;
d) reintarirea progresiva a copilului in sens pozitiv pentru a ramane la scoala.
Aceste şedinţe trebuie conduse de un psihoterapeut care poate fi psiholog sau medic psihiatru.

Terapeutul poate opta, în funcţie de situaţie, pentru diferite metode, incluzând chiar terapie de grup sau sedinţe cu aparţinători. Astfel, copilul va realiza că nu e singurul în această situaţie, îşi va înţelege mai bine stările, îşi va controla mai uşor manifestările, iar calea spre vindecare va fi mai facilă atât pentru subiect, cât şi pentru părinţi.

Perlele elevilor – amuzament sau îngrijorare

Dintotdeauna ne-au distrat “perlele” găsite de profesori în lucrările elevilor. Au constituit sarea şi piperul monotoniei corectării tezelor sau extemporalelor.
Distrându-ne de ele neglijăm însă să observăm, în ultima vreme mai ales, o stare de fapt. Din ce în ce mai multe “perle” apar în caietele elevilor noştri. Momentele de umor tind să fie înlocuite din ce în ce mai des de un mod de exprimare: simplist, pueril, fără un fundament logic.
Neştiinţa, incultura şi mai ales nepăsarea ce se manifestă tot mai frecvent în gândirea tinerilor, transformă inocentele “perle” într-o realitate tristă ce riscă să se generalizeze, să devină un mod de viaţă. O frază, o propoziţie ilară sau ilogică din trecut, a ajuns acum motiv de mândrie, de exprimare a unui EU prost înţeles, de “lider” de gaşcă. Pornite la început din inocenţă sau dintr-o lipsă momentană de cunoştinţe obiective, aceste “perle” devin azi o caracteristică a teribilismului juvenil.
În mâna şi în mintea “fetelor de fete” şi a “băieţilor de băieţi” acestea sunt “instrumente” de înfruntare a autorităţii profesorului, de negare a sistemului şi de autoimpunere. Prin ignoranţă, incultură, neadaptare şi o negare agresivă a disciplinei şi învăţământului din ce în ce mai mulţi elevi devin ei înşişi “perle” ale societăţii, “perle de cultură” ale unei societăţi care le încurajează lejer această metamorfoză.
Să nu uităm însă inocenţa şi nevinovăţia acelor “perle” care ne-au şi vor continua să ne descreţească frunţile încordate aplecate asupra sutelor de lucrări de verificat. Să încercăm să zâmbim sperând că frazele de mai sus sunt de fapt o imensă “perlă” subiectivă a unui cadru didactic încastrat prea mult în prezentul cotidian.
Exemplificările care urmează vă vor lămuri dacă avem sau nu motive de îngrijorare:
- Deşi pierd lupta, ţăranii lui Rebreanu au unele mici satisfacţii cum ar fi: uciderea boierului Iuga, arderea conacelor, etc.
- La sfârşitul romanului, Ana Karenina işi curmă zilele, rămânând in continuare o mamă bună.
- Ionel s-a urcat pe un cal, a pus toba de gât şi goarna la gură; cu o mână bătea toba, cu cealaltă sufla cât putea in goarnă.
- Principiul soneriei este că apeşi afară şi se aude înăuntru.
- Rebreanu ne înfăţişează în "Pădurea spânzuraţilor" o pădure plină cu pomi în care spânzuraţii ţin loc de crengi.
- Poetul cântă satul de care nu te mai poţi despărţi odată ce l-ai părăsit.
- În secolul al XV-lea limba vorbită de popor era considerată vulgară şi n-o vorbea nimeni.
- Pădure virgină este o pădure în care mâna omului n-a pus niciodată piciorul.
- Cea de-a doua fază a creaţiei lui Eminescu s-a deosebit de prima şi a urmat după aceasta.
- Romanul "Răscoala" culminează la sfârşit cu un deznodamânt tragic.
- Mie îmi plac poveştile -scrie un elev de 10 ani- fiindcă au în ele un melancolism care mă face să dorm.
- Romantismul apare într-o epocă de frământări cataclizmice în care omul, cel mai nobil animal, este ridicat în slăvi.
- Mircea cel Bătrân stă la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primeşte cu obrăznicie şi-l face în tot felul, ca pe o albie de porci.
- Poema "Mioriţa" circulă pe bază orală, adică nu a fost scrisă din motive tehnice.
- Datorită geniului său, Ion Creangă a ajuns să fie tradus în toate colţurile ţării şi chiar peste hotare.
- Spre deosebire de tragedie, într-o comedie deznodământul se termină de obicei vesel.
- Toate personajele din "O scrisoare pierdută" sunt lipsite de incultură.
- Acolo, la izvor, Labiş aude detunătura puştii care constituie moartea gingaşei fiare.
- La nunta lui Călin, popa este un bondar leneş şi gras căruia nu-i mai tace gura cântând cântece lăutăreşti.
- Ţăranii lui Creangă vorbesc o limbă fără greşeli de ortografie.