sâmbătă, 3 decembrie 2016

Prezența bunicilor în viața copiilor



     Contextul social oferă o importanță crescândă rolului bunicilor asupra dezvoltării copiilor. În prezent, mai bine de trei sferturi din populație va ajunge în poziția de bunică, de cele mai multe ori petrecând un sfert din viața exercitând acest rol.
      Deși, în general, mamele dețin poziția supremă când vine vorba de atașament parental, studii recente au subliniat importanța atașamentelor secundare. Astfel, indiferent dacă este vorba de relația dintre copil și părinți sau de cea dintre copil și bunici, aceasta va servi drept model pentru cum va ajunge copilul să perceapă relațiile normale. Toate persoanele care au servit ca îngrijitori ai unei alte persoane aflate în perioada copilăriei își vor aduce implicit contribuția la formarea imaginii acesteia asupra conceptului iubirii. Astfel, cunoscându-și bunicii, copilul își va putea extinde reprezentarea internă a unui lucru atât de complex cum este iubirea.

          De asemenea, bunicii oferă o poartă temporală inestimabilă spre tărâmuri aparent magice pentru copii. Prin ei, copiii pot cunoaște o latură personală atât a istoriei universale cât și a celei familiale. Poveștile despre tinerețea bunicilor au o doză de realism amestecat cu nostalgia trecutului și își pun amprenta asupra imaginației copilului, trezindu-i simultan și curiozitatea. Ei sunt în egală măsură captivați de povești despre copilăria părinților sau chiar de întâmplări despre ei, pe care maturizarea le-a dat uitării. Aceste amintiri transmise vor trăi în generația tânără chiar și mult timp după ce povestitorul nu va mai fi.
            După ce am explorat o parte a beneficiilor unei relații între nepoți și bunici, vom enumera câțiva factori care favorizează întărirea și prezervarea unei astfel de legături:
  • Copilul să simtă o apropiere emoțională față de bunic;
  • Întâlniri frecvente;
  • Bunicii să fie percepuți ca surse de suport social.
            Legătura emoțională puternică va permite modelarea eficientă a relațiilor prezente și viitoare. Copilul va avea mai multe șanse să aibă un model de relație sănătos, dispunând de exemple multiple, atât din partea părinților cât și din cea a bunicilor. În același timp, se creează și un sistem de suport pentru părinți, ei fiind ajutați în exercitarea noului rol.  Așadar, efectele se ramifică în mai multe arii esențiale
Ca dovadă a atenției sporite acordate de către societate acestei interacțiuni între generații este desfășurarea unui program preșcolar în cadrul unei case de bătrâni în Seattle, SUA. Programul denumit Centrul de învățare intergenerațională (Intergenerational Learning Center) organizează cinci zile pe săptămână activități comune între copii și vârstnici, precum: muzică, dans, arte și multe altele. În urma experienței împărtășite, s-au putut observa beneficii marcante la ambele generații. Vârstnicii au raportat o stare generală mai bună, erau mai bine dispuși, le-a crescut pofta de viață. Pe de altă parte, copiii s-au putut bucura de atenție și au descoperit experiențe de viață unice ale unor vremuri apuse. Aceste observații ar putea fi un argument în plus în favoarea construirii și menținerii unei punți între copii și bunici.
 

Bibliografie
Hagestad, G.O. (2000). Adult intergenerational relationships. Generations and Gender Programme: Exploring future research and data collection options (chapter 4). New York and Geneva: United Nations

Smith, P.K. & Drew, L. (2002). Grandparenthood. In M. Bornstein (Ed.) Handbook of parenting: Vol. 3. Being and becoming a parent (2nd edn) (pp.141–172). Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum.
”Prezența bunicilor în viața copiilor” – articol redactat de echipa Liceunet. Pentru mai multe materiale pe teme interesante, ne puteți vizita online.

Un comentariu: