Ce cauzează timiditatea?
Un rol extrem de important în
dezvoltarea copilului îl are relația acestuia cu părinții săi. Drept urmare,
conturarea timidității la copil poate fi privită și ca un efect al unui
atașament defectuos cu cel puțin unul dintre părinți. Spre exemplu, părintele
poate să fie neglijent față de nevoile copilului său și astfel să îl determine
pe acesta să considere că nevoile sau gândurile sale nu sunt vrednice de a fi
exprimate. De asemenea, un părinte autoritar îl poate face pe copil să nu aibă
încredere în sine și să fie temător în a-și exprima gândurile, precum un
părinte inhibat la rândul lui poate să își influențeze copilul în același sens.
Are timiditatea doar
valențe negative sau poate fi considerată ca fiind o trasătură pozitivă a copilului?
Pe de-o parte, timiditatea e
definită ca fiind reținerea copilului în a se exteriorize, datorată unei temeri
legată de modul în care o să fie perceput de ceilalți. Printre consecințele timidității
se pot număra dificultatea de relaționare cu ceilalti, precum colegii sau
covârstnicii și, eventual izolarea de grupurile din care face parte. De
asemenea, copilul se poate simți frustrat, nu își va putea exprima potențialul creativ și poate
dezvolta sentimente sau complexe de inferioritate. Mai mult, există
posibilitatea ca timiditatea din timpul copilăriei să fie extinsă și pe
parcursul vieții adulte și să contribuie la dezvoltarea unor tulburări precum
fobia socială, în care persoana are o teamă nejustificată față de activitățile
sau întâlnirile sociale.
Pe de alta parte, criticii acestei
abordari o numesc ca fiind una patologizantă, și care nu exprimă întotdeauna
realul situației. Aceștia argumentează că timiditatea nu înseamnă neapărat ceva
negativ, ci poate fi privită prin prisma specificului cultural al țării sau
zonei în care copilul trăiește. Astfel, timiditatea pe care o observi la
copilul tău poate fi un semn al modestiei sau al bunului simț pe care copilul
tău le are cu privire la ceilalți.
În plus, timiditatea poate fi
privită în legătură cu una dintre laturile personalității și anume,
introversiunea. Așadar, ce percepem noi ca fiind un copil timid poate să fie de
fapt un copil liniștit și care se bucură de lumea lui interioară. Însă, această
evaluare este cel mai indicat să fie făcută de un psiholog, deoarece pot exista
situații în care timiditatea copilului să ascundă suferințele acestuia, pe care
părintele nu este calificat să le observe singur.
Pentru a afla mai multe despre
personalitate și laturile sale, accesează link-ul următor: http://liceunet.ro/psihologie/personalitatea/referat
publicat pe www.liceunet.ro.
