Valoarea ei este în primul rând sentimentală, cu atât mai mult cu cât era să o pierd într-o bună zi. Norocul meu că a fost găsită imediat, de o persoană total dezinteresată de bijuterii, astfel că m-a bătut pe umăr şi mi-a returnat-o. De atunci o asortez ţinutelor de ocazie şi sunt cu simţurile aţintite către ea.
De fiecare dată este remarcată şi sunt întrebată despre trecutul acestei antichităţi.
O port cu drag în amintirea a două generaţii (bunică şi mamă) care, din păcate, nu mai sunt.
