Timiditatea la copii

     Timiditatea este una dintre experiențele copilăriei pe care o bună parte dintre copii le trăiesc. Aceasta poate să fie prezentă doar în timpul copilăriei, sau  poate continua și pe parcursul adolescenței și vieții adulte.

Ce cauzează timiditatea?

      Un rol extrem de important în dezvoltarea copilului îl are relația acestuia cu părinții săi. Drept urmare, conturarea timidității la copil poate fi privită și ca un efect al unui atașament defectuos cu cel puțin unul dintre părinți. Spre exemplu, părintele poate să fie neglijent față de nevoile copilului său și astfel să îl determine pe acesta să considere că nevoile sau gândurile sale nu sunt vrednice de a fi exprimate. De asemenea, un părinte autoritar îl poate face pe copil să nu aibă încredere în sine și să fie temător în a-și exprima gândurile, precum un părinte inhibat la rândul lui poate să își influențeze copilul în același sens.

Are timiditatea doar valențe negative sau poate fi considerată ca fiind o trasătură pozitivă a copilului?

       Pe de-o parte, timiditatea e definită ca fiind reținerea copilului în a se exteriorize, datorată unei temeri legată de modul în care o să fie perceput de ceilalți. Printre consecințele timidității se pot număra dificultatea de relaționare cu ceilalti, precum colegii sau covârstnicii și, eventual izolarea de grupurile din care face parte. De asemenea, copilul se poate simți frustrat, nu își va putea exprima potențialul creativ și poate dezvolta sentimente sau complexe de inferioritate. Mai mult, există posibilitatea ca timiditatea din timpul copilăriei să fie extinsă și pe parcursul vieții adulte și să contribuie la dezvoltarea unor tulburări precum fobia socială, în care persoana are o teamă nejustificată față de activitățile sau întâlnirile sociale.

       Pe de alta parte, criticii acestei abordari o numesc ca fiind una patologizantă, și care nu exprimă întotdeauna realul situației. Aceștia argumentează că timiditatea nu înseamnă neapărat ceva negativ, ci poate fi privită prin prisma specificului cultural al țării sau zonei în care copilul trăiește. Astfel, timiditatea pe care o observi la copilul tău poate fi un semn al modestiei sau al bunului simț pe care copilul tău le are cu privire la ceilalți.

     În plus, timiditatea poate fi privită în legătură cu una dintre laturile personalității și anume, introversiunea. Așadar, ce percepem noi ca fiind un copil timid poate să fie de fapt un copil liniștit și care se bucură de lumea lui interioară. Însă, această evaluare este cel mai indicat să fie făcută de un psiholog, deoarece pot exista situații în care timiditatea copilului să ascundă suferințele acestuia, pe care părintele nu este calificat să le observe singur.

Pentru a afla mai multe despre personalitate și laturile sale, accesează link-ul următor: http://liceunet.ro/psihologie/personalitatea/referat publicat pe www.liceunet.ro.