Austeritate "made in Romania"

Până acum nu am făcut comentarii politice, este primul articol cu acest subiect deoarece acest domeniu ingrat si corupt nu m-a interesat, cu toate că mi-au pus la încercare apatia.

În momentul în care nesimţirea a ajuns şi la mine, m-a gâdilat puţin, am respins-o. Însă a ajuns să atingă întreaga familie şi asta nu m-a mai lăsat indiferentă.

Acest articol este scris într-un moment în care am înţeles, în sfârşit, de ce România a avut o istorie atat de „colorată” de-a lungul timpului, cu evenimente contradictorii şi decizii ilogice pe care conducătorii le luau la un moment dat. Aveam o poziţie geografică între mari puteri, unii spun că a fost un dezavantaj, eu aş spune că nu ne-am ştiut folosi de această oportunitate.

Ospitalitatea românului despre care am învăţat la şcoală o interpretez acum ca fiind milogeală şi slugărnicie faţă de cei puternici. De aceea nu am fost şi nu vom fi niciodată un popor luat în seamă, nu se va ţine niciodată cont de părerea noastră, de aceea preşedinţii noştri vor fi întotdeauna daţi la o parte şi se vor plimba singuri pe covoare scumpe, la întruniri de nivel înalt.

Acum îmi dau seama de ce nu înţelegeam, când eram elevă, istoria României, pe când istoria altor popoare era simplă, evolutivă, cu un curs normal, chiar plictisitoare.

Nu intenţionez să repet ceea ce vedem cu toţii că se întâmplă. Clujeancă fiind, veţi spune: „Ia-l pe Boc acasă!”. Într-adevăr, dacă nu pleca după mirosul puterii, astăzi ar fi fost unul dintre cei mai buni primari pe care i-a avut Clujul.

În decembrie 1989 l-am împuşcat pe Ceauşescu la o zi după ce promitea majorarea salariilor şi a pensiilor. Dar acum, după 20 de ani, când ni se anunţă reducerea lor, credeţi că este suficientă greva sau protestul?

Sunt mamă, sunt cadru didactic, sunt şi economistă. Oricum mă sucesc să privesc şi să înţeleg „strategia” şi „remarcabilele” măsuri anticriză ale actualei clientele politice, nu percep decât bătaie de joc, incompetenţă, nesimţire, tupeu, aroganţă.

Cum să le explic eu elevilor că România este o ţară bogată, după cum scrie prin manuale?
Sau: „Munca înnobilează pe om”, „Munca este brăţară de aur”. Nu pot să cred că până şi proverbele, care sunt de când lumea, s-au devalorizat, au devenit inexplicabile, chiar penibil de rostit.

Celor care ştiu foarte bine că au furat, că au speculat, că s-au îmbogăţit, că au făcut ilegalităţi, le doresc să se bucure de ceea ce au obţinut aşa cum se bucură bugetarii şi pensionarii de măsurile de austeritate!