Dor de Mamaia

Oricât de adorate ar fi concediile in strainătate, nu pot sa nu recunosc ca mi se face dor de Marea Neagră. Părinţii mei făceau în aşa fel încât în fiecare an mergeam pe litoral. Şi, cum e bine să păstrezi obiceiurile bune, fac şi eu la fel cu familia mea. Cel mai des am vizitat Mamaia, astfel că, „perla litoralului românesc” a rămas preferata mea. Faţă de acum 20 de ani, când eram copil, s-au schimbat multe, însă plăcerea de a mă trezi pe muzica valurilor, în aerul sărat, cu imensitatea mării în faţă, este exact la fel.

Cu siguranţă, aceste amintiri sunt amplificate de distanţa la care mă aflu faţă de mare (circa 700 de kilometri), motiv pentru care nu ajung la Mamaia decât o dată pe an.

Mă veţi întreba ce mă atrage?
În copilărie admiram plaja, nisipul fin, apa de adâncime mică mai mulţi metri în larg, Satul de vacanţă.

În adolescenţă preferam plimbările pe malul mării sau pe faleză, terasele liniştite, cu muzică exact pe placul meu.
Acum, familistă fiind, sunt fericită să o văd pe fiică-mea distrându-se la Aqua Magic. Plimbarea cu Telegondola este nelipsită. Mamaia văzută de sus mi-o amintesc ori de câte ori am mai mult de lucru la serviciu şi-mi amintesc de concediu.
Staţiunea este mirifică şi pe timp de furtună.

Odată ajunşi la destinaţie, în funcţie de bugetul fiecărei familii, puteţi vedea iahturi în cadrul expoziţiei, puteţi practica sporturi acvatice sau doar admira de la mal.