O poveste cu gogoşi

           N-am fost niciodată o bucătăreasă talentată (poate doar inspirată de câteva ori). Pe când aveam optsprezece ani, mama mă invita cu multă amabilitate să închid uşa de la bucătărie pe dinafară, deoarece o încurcam. Şi iată aşa am ajuns să mă mărit, să mă „aşez” la casa mea, cum se spune. Şi cum soţii atunci se înţeleg bine când se completează unul pe altul, la capitolul mâncare el era ( şi este) bucătar-şef, iar eu adjunctul (cel care nu face nimic).

          Cu toate că ştiam să fac doar ochiuri şi cartofi prăjiţi, totuşi m-a luat (asta da dovadă de iubire!).

Să nu spună că nu-mi dau interesul, mi-am zis să mă „dezvolt personal” măcar puţin şi-n acest domeniu: şi-am învăţat să fac gogoşi (decât să i le spun, mai bine i le-am copt).

          Cine putea să mă înveţe reţeta, decât bine-intenţionata naşă, care trebuia să menţină atmosfera paşnică în familie, doar ăsta e rolul naşei.

          Şi-am început astfel „modulul I” la gătit. M-am asigurat că nu e nimeni acasă, mi-am pregătit ingredientele:

-          800g. de făină (de 000),

-          drojdie proaspătă cât o nucă mică, dizolvată în lapte călduţ în care am scăpat şi o linguriţă de zahăr. Drojdia e esenţială deoarece de ea depinde cât creşte aluatul (şi e musai să crească, altfel muncim degeaba)

-          fac puţin loc în mijlocul vailingului în care am pus făina şi adaug: drojdia dospită, un praf de copt, un ou, două linguri de zahăr şi sare cât pot lua cu trei degete (de la mână, bineînţeles)

-          se frământă 15-20 de minute (partea cea mai grea, însă e o metodă de a exersa bicepşii)

-          adaug lapte până se face un aluat moale (ce e ăla?...întrebam la început), dar nu curgător şi jumătate de linguriţă de margarină sau unt

-          las aluatul acoperit cu un prosop, astfel încât să nu-l prindă curentul că nu-i place, într-un loc nici prea cald, nici prea rece (18-24 grade)

-          aşteeeeept să creaaaaască până se face dublu.....îi vorbiţi frumos, altfel nu creşte

-          întind aluatul pe masă, în două ture, fac forme rotunde cu un pahar, le iau şi le aşez cu grijă pe un prosop

-          apoi le pun, rând pe rând, în tigaie, în ulei încins, câte încap, la foc micuţ

-          în câteva secunde se umflă; le întorc pe partea cealaltă, apoi le scot pe o farfurie în care am aşezat în prealabil un şerveţel pentru a atrage surplusul de ulei

-          cât încă sunt calde le tăvălesc prin zahăr pudră

          Apoi o trimit pe fiică-mea să vă servească şi pe voi. Dacă simţiţi nisip printre dinţi, probabil că s-a împiedicat şi le-a mai tăvălit o dată prin ce-a găsit prin curte.

Poftă bună!

Dacă v-am deschis apetitul, vă invit să mâncaţi sănătos la Restaurantul Paradis din Braşov, de la fripturi cu ciolan până la cele mai fine deserturi. În luna noiembrie beneficiaţi de o ofertă de nerefuzat în cadrul Promoţiei.

Împreună cu Blogal Initiative susţin Campania lansată de Restaurantul Paradis by CarmOlimp Braşov.