Îmblânzirea scorpiei

Numele meu, Victoria, mi-a adus mult noroc în viaţă. De data aceasta nu pot spune că am ghinion, dar sunt în impas. La cei 25 de ani ai mei, sunt o persoană sigură pe sine, activă, preocupată de evoluţia pe plan profesional, dar nu consider neimportanta viaţa personală.
Sunt prezentabilă, înaltă, sociabilă, cu reale capacităţi de comunicare, ştiu să speculez situaţiile de moment fără a face rău altora.

Absolventă de facultate de stat, cu o specializare tentantă, „turism şi servicii”, am avut imboldul tinereţii de a mă duce la un interviu urmat de un concurs la o firmă cunoscută in domeniu. Sigur, nu numai avântul tinereţii m-a determinat să particip, ci şi calitatea pregătirii mele, de care eram conştientă.

Iată-mă în scurt timp postată într-un birou amenajat modern, în care urma să lucrez alături de un coleg mai în vârstă, cu mai multă experienţă. Din primele zile am ştiut exact ce am de făcut, nu erau multe necunoscute pentru mine, iar colegul de birou a fost chiar mirat de acest lucru.

„ - La 16, în birou, pe azi nu vă faceţi planuri!”

O cunoscusem pe şefa mea din ziua interviului. Prima impresie despre ea mi-am format-o atunci: o femeie scundă, bine plasată în funcţia pe care o are, ţinută elegantă, tocuri foarte înalte, care ştia exact ce om vrea să angajeze. Recunosc, am fost puţin surprinsă că am fost pe placul ei.

A trecut o lună de când lucrez, timp în care s-au schimbat multe. Sunt frecvent flatată de majoritatea colegilor, care mă apreciază sincer. Relaţia cu şefa, în schimb, nu s-a schimbat....speram ca după un timp să fie mai maleabilă cu mine, aşa cum e , în mod vădit, cu celalţi colegi.

Instinctul meu de femeie îmi spune că are un „ac” împotriva mea, însă nu îndrăznesc să mă plâng la nimeni. Mai mult, am surprins un gest de dezaprobare în momentul în care un coleg afirma că fără ajutorul meu nu rezolva o problemă.

Într-o bună zi, la sediul firmei aveam invitaţi importanţi. La propunerea organizatorilor, eu aveam să fiu plasată exact lângă EA. Reacţia ei a fost nepotrivită şi inoportună încât a fost sesizată de toţi cei prezenţi şi întâmpinată printr-un zâmbet reţinut. A trecut în cealaltă parte a scenei fără alte explicaţii. Totul a fost trecut cu vederea, chiar uitat, dar nu de mine.

Din acel moment, orgoliul şi curiozitatea feminină mi-au spus că trebuie să-i descopăr cauza disconfortului faţă de persoana mea. Nu pot să spun că-mi afecta cariera, deoarece la serviciu căutam să fiu intangibilă, chiar perfecţionistă. Dar vreau să-mi demonstrez că pot fi conciliantă, că pot avea relaţii sociale normale cu orice tip de personalitate, iar psihologul din mine îmi spune că-i pot deveni chiar simpatică.

Se spune: „Cu răbdarea treci marea” şi „Timpul le rezolvă pe toate”.

Nu a trecut nicio săptămână de când am început să-mi formez involuntar o strategie.

Am avut de organizat şi prezentat un stand expoziţional. E prima dată când fac acest lucru şi nu-mi permit să dau greş. Mai mult, trebuie să-mi pregătesc cu lux de amănunte toate detaliile legate de politica firmei, pentru a putea răspunde oricăror curiozităţi ale vizitatorilor şi ale celor direct interesaţi de firma noastră.

În ziua a doua a expoziţiei apare la un moment dat un client, persoană importantă, însoţit de şefa. Îi poftesc politicos să ia loc, la care am primit un răspuns tăios:

„Ia tu loc, dragă!”

Brusc m-am luminat! Toată ceaţa s-a ridicat, totul mi-era acum cât se poate de limpede.

Într-o bună zi aflu întâmplător ziua de naştere a şefei, care urma să fie peste câteva zile.Odată cu sincerele urări i-am făcut cadou o carte, pe care i-am scris:

„Esenţele tari se ţin în sticluţe mici.”


A doua zi m-a chemat în birou şi mi-a mulţumit, spunându-mi că nimeni, până atunci, nu a făcut-o să înţeleagă că înălţimea omului nu reflectă valoarea lui, că abia acum a reuşit să se înţeleagă pe sine şi să înfrunte acest complex de inferioritate pe care-l avea din copilărie.

Aş fi fost încântată să văd un film cu acest subiect, dar mai mult mi-a plăcut că am făcut un om fericit, care s-a împăcat cu sine.

Dacă ar fi acum să aleg un film pentru o seară relaxantă, aş alege, fără să stau prea mult pe gânduri, The Proposal, fiindcă am admirat-o pe Sandra Bullock în „Miss Congeniality”, „Crash”, „The net”.


Acest articol a fost proba nr.42 a concursului SuperBlog 2009, organizat de PC NEWS.