AUTONOM - Servicii ireproşabile la prețuri oneste

România în cinci zile

Vestea m-a luat pe neaşteptate. Toate planurile următoarei săptămâni se dădeau peste cap. Printr-un telefon în mijloc de noapte, cea mai bună prietenă din liceu mă ruga să-i prezint șefului său, dornic de escapade europene (de parcă individul auzise de emisiunile regretatului Buhoiu, “Drumuri europene”), pe cât se poate partea frumoasă a ţărişoarei noastre. Și asta doar în cinci zile. Nici măcar în cinci săptămâni și nici măcar în balon. Auzise omul că poate vedea lucruri frumoase şi interesante prin România. Aşa că, luând harta rutieră în faţă am început să-i fac program viitorului peregrin . După ore de “dezbateri” aprinse, am alcătuit un traseu care să combine istoria, geografia şi unicitatea anumitor locuri.

Traseul se prezenta cam aşa: Cluj – Sibiu (cazare) - Săliște – Dobra – Obârșia Lotrului – Pasul Muntinu – Pasul Urdele – Rânca – Novaci - Horezu (cazare) – Râmnicu Vâlcea – Curtea de Argeș – Câmpulung – Rucăr – Bran – Predeal - Sinaia (cazare) – Valea Doftanei – Buzău – Vulcanii Noroioși – Râmnicu Sărat – Focşani – Mărăşești – Bacău – Hanul Ancuței (cazare) – Fălticeni – Gura Humorului - Mănăstirea Voroneț - Mănăstirea Humorului – Mănăstirea Sucevița – Mănăstirea Moldovița – Mănăstirea Putna - Suceava (cazare).

Trei obiective principale (Şoseaua Transaplina, Castelele Bran și Peleş și Mănăstirile din nordul Moldovei) prinse în aproximativ 1.400 Km în 5 zile. Nici uşor, dar nici imposibil de realizat. Rămânea problema mijlocului de transport deoarece Dacia de acum 20 de ani din dotare nu făcea faţă unui traseu atât de lung, de dur şi...contra cronometru. Nu vroiam să risc nimic. Aşa că, dând o căutare pe Google şi cerând părerea autorizată a unor prieteni, am găsit soluţia optimă: Autonom, lider naţional în domeniul serviciilor de închirieri maşini, având o reţea de 30 de centre de închirieri în 21 de oraşe şi un parc auto de peste 800 de autoturisme noi. Zis și făcut: în cel mai scurt timp, cu o amabilitate și promptitudine rar întâlnite la noi, eram în posesia unui Nissan X-TRAIL cu toate dotările, la un preț mai mult decât acceptabil.

De ce acest traseu? Deoarece “prindeam” Sibiul (fostă capitală culturală europeană) cu inconfundabila atmosferă medievală şi muzeul Brukenthal, apoi mioritica şi arhaica zonă a Mărginimii Sibiului urmată de sălbatica și incomparabila Transalpina, cel mai înalt drum rutier din România (Pasul Urdele 2145 m). Șoseaua traversează Munţii Parâng de la N la S fiind paralelă cu Valea Oltului și Valea Jiului. Transalpina a fost construită de armatele romane în drumul lor spre Sarmizegetusa, pavată cu piatră de Regele Carol al II-lea după 1930 și reabilitată de nemți în al II-lea război mondial după care a a fost uitată. Faptul că a fost uitată devenind un drum greu de parcurs (reabilitată doar în ultimii ani) a ajutat Transalpina să-și păstreze neatinsă sălbăticia și farmecul aparte. Era porţiunea de drum unde Nissan-ul închiriat de la Autonom avea să-şi facă pe deplin datoria.

După surplusul de adrenalină urma “impresionarea” artistică: neasemuita Mănăstire de la Curtea de Argeș precum și tradiţionala ceramică de Horezu. Nu puteau lipsi, de asemenea, “emblemele” turismului românesc și anume castelele Bran și Peleş (unul acoperit de legendă și unul plin de istorie). Ca să nu “cădem” în monotonie artistică am pigmentat traseul cu încă un strop de sălbăticie: vulcanii noroioși de la Buzău, singurul muzeu de Chihlimbar din sud-estul Europei de la Colţi și Mausoleul de la Mărăşeşti.

O noapte la Hanul Ancuţei, loc de odihnă a boierilor și târgoveţilor de odinioară aveau să-mi transpună oaspetele în atmosfera vremurilor demult apuse în negurile neiertătoare ale istoriei.

Ce avea să urmeze, era “un tur de forţă” al mănăstirilor unice din nordul Moldovei. Totul se încheia cu măreția Cetăţii Sucevei şi o ultimă noapte pe plaiurile româneşti.

Totul a fost plăcut, fără evenimente auto neprevăzute, cu toată lungimea și dificultatea traseului. Şi asta doar datorită stării ireproşabile a maşinii închiriate de la Autonom.

Articolul reprezintă proba nr. 4 din concursul SuperBlog 2011.