Libertatea de a fi autonom

"...autonomie înseamnă, înainte de toate libertate, certitudinea că ești bine înfipt în realitate, în viață, iar nu în spectre sau dogme." (Mircea Eliade)

Pe parcursul timpului, termenul de autonomie a fost pus în relație cu noțiuni diverse, unele imprecis și vag definite, precum: libertate, alegere, decizie, independență, condiționare, cauză, motivație, determinare, raționalitate, responsabilitate, control, voință, scop, sine.

Sunt autonom, pot face orice doresc, sunt propriul meu stăpân. Am libertate de mișcare, de exprimare, pot să mă deplasez oriunde și oricând … am libertatea de a trăi așa cum simt… Oare așa este? Chiar și autonomi fiind, nu trebuie să ne supunem totuși anumitor reguli?

„O persoană care îşi manifestă autonomia este deseori percepută drept revoltată sau nonconformistă. A fi autonom nu înseamnă însă a fi rebel, ci presupune a avea capacitatea de a şti, de a simţi, de a vrea şi de a putea să facă propriile alegeri, astfel încât să-i fie bine. Mai înseamnă a ne asuma ceea ce facem, a fi responsabili faţă de noi şi faţă de ceilalţi, a prelucra ceea ce vine din afara noastră şi nu a lua de-a gata.”

Sunt autonom, regulile jocului le fac eu, jocul îl pornesc și îl opresc tot eu. Eu joc jocul… dar cu cine, cu ce preț? Sunt autonom este echivalent cu a fi singur? Încrederea în sine, în muncă, auto-guvernarea sub toate aspectele, capacitatea de a lua decizii nefiind influențat de alții, caracteristici ale autonomiei, nu duc cumva la separatism, la izolare?

“A fi autonom înseamnă să rupi legăturile care te fac dependent, înseamnă să găseşti timp pentru a te întreba ce este cu adevărat important pentru tine, să fii capabil de a spune ceea ce gândeşti şi de a-ţi susţine punctul de vedere. Să ştii să spui da sau nu, în funcţie de ceea ce îţi doreşti. Prin autonomie îţi exprimi deschis ceea ce simţi: gânduri, emoţii, alegeri, decizii. Să te faci respectat, să respingi o impoliteţe, o vorbă care te răneşte, înseamnă să scoţi în evidenţă ceea ce îţi doreşti, dar ţinând cont de ceea ce doresc şi simt cei din jurul tău.”

Sunt autonom, am abilitatea de a gândi, a simți, a lua decizii și a acționa de unul singur? Am capacitatea individuală de a înțelege, prin prisma valorilor proprii, opțiunile relevante și consecințele unei decizii sau sarcini particulare? Am libertatea de a-mi aranja viața în concordanță cu propriile dorințe și valori?

“Autonomia personală este o trăsătură a personalității care constă, pe de o parte, în capacitatea de autodeterminare, în abilitatea de a lua singur decizii cu privire la propria viață și în capacitatea de a duce la îndeplinire aceste decizii, prin inițierea, organizarea și revizuirea acțiunilor proprii fără a fi controlat de forțe externe, evaluând opțiunile existente și luând în considerare propriile interese, nevoi și valori, iar pe de altă parte, în sentimentul pe care îl are persoana că dispune atât de abilitatea de a face alegeri cu privire la direcția acțiunilor sale, cât și de libertatea de a duce la îndeplinire aceste alegeri.”

Ei, ce e asta? Gata cu controversele! Sunt autonomă și hotărăsc singură ce doresc… am hotărât să nu am mașină… dependența de tot ce înseamnă întreținere m-a făcut să renunț la ideea de a avea o mașină. Am și soluția: AUTONOM. La orice oră pot închiria orice mașină îmi doresc…fără să depind de service, cauciucuri de iarnă, rovignetă sau taxă auto. Cu un “management autonom” așa cum declara d-nul Marius Ștefan, general manager AUTONOM, bazat însă pe respect, firma a reușit să se impună pe piața de profil devenind numărul unu din țară. Acum sunt autonomi ca și mine!

Nu suntem singuri, dar deținem controlul!

Autonomia personală constă în capacitatea de a controla propria viață sau afacere împreună cu sentimentul că există posibilitatea de a exercita acest control.

Articolul pe care tocmai l-aţi citit reprezintă etapa 14 din concursul SuperBlog 2011.