La Real România e la ea acasă

După statistica personală, în prezent sunt mai mulţi copii mofturoşi la masă decât acum 30 de ani. Oare de ce? (O întrebare pe care v-o adresez vouă, cititorilor, spre analiză în comentariile acestui articol.)
Aceeaşi dilemă mă “bântuie” de fiecare dată când fiică-mea face mofturi la mâncare (şi nu sunt o bucătăreasă nepricepută). M-a auzit de nenumărate ori spunând că noi, părinţii, când eram copii, ne bucuram de ceea ce ni se oferea deoarece nu aveam de ales. Într-o zi, în care mi-am dat seama că au povestit şi la şcoală despre produsele româneşti, mi-a spus:

- Mami, vino să mergem la Real, dar să facem o listă doar cu produse din acelea, de care mâncai tu când erai mică, fiindcă tare le mai lăudai. Şi nu doar de aceea, ci şi pentru că m-au întrebat colegele cum ţi-ai păstrat silueta. Ştii ce le-am zis? Că în copilărie ai consumat doar produse româneşti, care erau foarte sănătoase.
- Nu e departe de adevăr...

Începem noi a scrie lista şi constat că unele sortimente au aceeaşi denumire de acum 30 de ani. Spre exemplu, faimoasa “Eugenia” era nelipsită din punga de mâncare a elevilor. Îmi luam în buzunar câte o “Eugenia” atunci când aveam de stat la câte-o coadă. Te salva de la foame, plictiseală, te ajuta să socializezi: având doi biscuiţi, puteai oferi unul.

Săptămânal merg la Real, însă până acum nu am contorizat diversitatea produselor româneşti din hypermarket. Constat că oferta este suficient de mare, astfel încât să pot alege ceea ce mă interesează. Noi, oamenii de rând, fără putere de decizie, putem fi mai înţelepţi şi, fără un efort major, vom reuşi să dezmorţim economia românească. Puţin câte puţin înseamnă, de fapt, foarte mult. Am convingerea că este doar o chestiune de educaţie şi de timp până când orice român va fi conştient că alegerea produselor româneşti (alimentare sau nu), sunt o alegere potrivită pentru sănătatea personală şi pentru cea a economiei româneşti.

La Hypermarket-ul Real, promovarea produselor româneşti se face în special prin brandul propriu Tip din care fac parte produse la “prim preţ”. Acestea au aproape 100% furnizori români. Pentru a afla mai uşor care produse sunt de provenienţă autohtonă, o idee foarte bună, promovată deja de acum doi ani, este etichetarea lor, printr-un însemn care ar certifica faptul că este produs în România. Astfel vor fi înlăturate confuziile care ar putea apare în momentul în care produse fabricate în România au denumiri străine. Această metodă reduce din timpul pe care şi l-ar piede cumpărătorul cu citirea denumirii producătorului. Eticheta trebuie să fie vizibilă şi confirmă autenticitatea produsului.

Real intenţionează impunerea pe piaţă a produselor româneşti din considerente ecologice, logistice şi de preţ, dar şi în scopul acordării unui suport economic producătorilor români, pentru a mai acorda o şansă economiei româneşti.

Programul “Produceţi româneşte, cumpărăm româneşte”a fost lansat la Timişoara pe 31 ianuarie 2011. Pentru a putea fi îndeplinite obiectivele acestui proiect pot fi organizate târguri în care producătorii români să-şi etaleze oferta, iar cumpărătorii să poată degusta, testa sau încerca bunurile.

Sloganul “Produceţi româneşte, cumpărăm româneşte” nu aş dori să sune ca un ordin pentru că tot ceea ce ne este impus percepem ca fiind obligaţie şi nu ar deveni un obicei, deci ar fi efemer. În momentul în care suntem conştienţi de importanţa mesajului, vor exista şi efecte pozitive în urma a ceea ce întreprindem.

Gândul mă duce departe, la momentul în care producătorul român va vedea că are piaţă de desfacere mult mai largă. Atunci vor apărea alţi şi alţi producători, concurenţa dintre ei şi, implicit, calitatea se va impune. Este un curs ascendent, nu-l continui pentru că aş intra prea mult în detalii economico-financiare.

Urmarea ar fi: “Producem, cumpărăm şi exportăm româneşte”.

Ajungând acasă, fiică-mea se serveşte cu un măr din sacoşă. Muşcând din el, îmi spune:

- Mami, mărul acesta e din livada bunicii!

Acest mesaj reprezintă proba 15 a concursului SuperBlog 2011.