joi, 24 decembrie 2009

Mirabela Dauer - o voce pentru eternitate

Ce ascultau românii în anii ’70 ( în afară de Europa Liberă)?

Răspuns:”Taina nopţii”

De la ea a pornit admiraţia mea pentru cea care este, fără îndoială, „vocea de aur” a muzicii româneşti. Eram adolescentă când începeam să fredonez „Ioane, Ioane!”, „Morăriţa”, „Frunza mea albastră”, „Stai lângă fruntea mea” şi multe altele pe care şi acum le ştiu cânta la orice oră (însă nu e indicat să mă ascultaţi).

În Cluj avea spectacole în anii ’80 de cel puţin două ori pe an. Susţinea 4 spectacole repartizate pe două zile. Îmi cumpăram bilete la toate. Am avut curajul într-o seară să merg în culise să cer autograf pe coperta unui disc. Pe scenă am remarcat exuberanţa şi normalitatea cu care intra în dialog cu publicul, însă auzisem despre vedete că pe scenă doar joacă un rol.

Spre surprinderea mea, Mirabela era în culise la fel ca pe scenă: primitoare, sociabilă, sensibilă şi atentă cu toată lumea. Şi acest lucru s-a întâmplat de fiecare dată când ne-am întâlnit. Am ţinut legătura câţiva ani prin metodele existente atunci (scrisori, telefon, spectacole). Au fost momente de care îmi voi aminti întotdeauna cu plăcere şi emoţie. Cine nu a auzit de „Te-aştept să vii”, „Noapte de mai” sau „Mulţumesc, iubită mamă!”?

În aceeaşi perioadă, a adolescenţei mele, mai aveam o pasiune: fotografia. Aveam un Zenit, făceam poze de la A la Z, transformându-mi camera în atelier de lucru. Eram foarte mândră de "operele" mele.

Cluj-Napoca, aprilie 1989TVR1
În anii ’90, ştim cu toţii, a fost o invazie de muzică străină în detrimentul celei româneşti, atât în radio şi televiziune, cât şi în privinţa spectacolelor. Au trecut aproape 20 de ani, timp în care am pierdut legătura directă cu Mirabela.

Mare mi-a fost bucuria când am auzit despre spectacolul din 20 decembrie 2009 susţinut de Mirabela şi Raoul (un băiat deosebit de talentat care este şi compozitorul cu care colaborează Mirabela în prezent).

Cluj-Napoca, 20 dec. 2009

Amintirile plăcute te fac de multe ori să retrăieşti momente minunate. Când am auzit-o pe Mirabela cântând, cei 20 de ani s-au comprimat: ascultam aceeaşi voce care din nou a fermecat o sală plină. Vedeam aceeaşi artistă adevărată care, prin cântec, ştie să transmită celor care o ascultă, exact mesajul de care au nevoie.

Acestea sunt doar câteva momente speciale, iar despre Mirabela...spunând că e UNICĂ....am spus totul.

Cluj-Napoca, 20 dec. 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu